Catrene - Florica Ghigeanu
Poezie adăugată de: FloricaGhigeanu

    duminică, 14 august 2016

Un vapor aluneca ca o fantomă pe Dunărea liniştită.
De pe covertă admiram şesul îmbrăcat cu mii de flori,
Aveau culori din ochii şi sângele vărsat al luptătorilor ce au plecat.
Aici malul s-a surpat până când Icoana Sfântă singură s-a fixat.
Este adevărat.
***
În urma unui cortegiu funerar un bătrân ţipa disperat.
În urmă păşea gânditor, senin şi paşnic un alt bărbat.
Desigur, omul pios găsise răspunsul la enigmele vieţii.
Ce contrast! Chiar dacă parcurgem aceeaşi cale cu toţii.
***
Soarta ne-a încredințat acestui pământ
Cu condiția să plătim tributul la sfârșit.
Tot ce-am câștigat numai lui îi vom lăsa,
Iar el recunoscător în dune ne va plimba.
***
Cel care se avânta deasupra norilor învolburați
Brăzdând văzduhul, râzând chiar de condori,
S-a contopit cu pământul. Nu are chip, nu vede.
Cimitirul este verde și copiii înalță zmeie din hârtie.
***
Adâncă e durerea, sinistrul e strigătul.
În pustiul vieţii răspunde doar ecoul.
Iubirea absolută include şi durere,
Dar omul tot speră la dulcea revedere.



vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.