Catrene - Florica Ghigeanu
Poezie adăugată de: FloricaGhigeanu

    duminică, 11 septembrie 2016

Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.
Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.
Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.
Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.
***
Nu mai are timp să scrie poeme, nici nu vrea.
Zilele i s-au adunat în pumn într-un fulg de nea.
Când i s-a deschis pumnul, fulgul era topit.
Mesajul - lacrima celui pierdut.
***
Îşi derula în minte prima îmbrăţişare.
Sentimentele erau înflăcărate şi nobile.
Este mult de atunci. Ninsoarea se înteţea,
Vrând să recupereze… Cine ştie câtă întârziere?
***
Privind munţii am simţit o plăcere ascunsă.
Amintirile îmi derulau o întâmplare neobişnuită.
Am hotărât să mă întorc la ceea ce gândesc
Deşi ştiu bine că snopi de lacrimi mă pândesc.
***
Calea vieţii nu a fost presărată numai cu flori,
Au fost destule şi neprevăzute neplăceri.
Gândului pribeag alte zări i-am deschis.
Nu voi mai fi captiv unui chip din vis.
***
Nu bănuia că mreaja aruncată o va acapara.
Singura ei plăcere era să-i frângă inima.
Ironia a împins-o în neobosita luptă acerbă.
Ea a picat în plasa întinsă. A fost victimă.
***
Nobili, frumos îmbrăcați și bine dispuși
Se plimbau pe una din aleile falnicilor ulmi.
Se remarca un tânăr chipeș și curtenitor
Dar și leneș. Avea amante și era nepăsător.



vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.