Ce-a fost a fost? - florianruse
Poezie adăugată de: florianruse

    marţi, 27 septembrie 2016

Îndrăgosiți, noi doi, dac'-om fi fost
în această viață, vreun pic, cu-adevărat,
poate-o fi existat, îmi zic, și-un rost,
cât de cât, limpede că ne-am înstrăinat.

Cel mai probabil, tu, nici nu ai fost,
doar eu, tot ce-ți eram, cumva, am inventat,
apoi, făr'-a-mi păsa, neam, de vreun cost,
așa,-n al meu suflet, nebunesc, te-am păstrat.

Ori, chiar ți s-or fi-aprins călcâiele...,
ceva, pe undeva, însă ni s-a-ntâmplat
de-au venit, în valuri, harpiile
iar tot clădisem, în praf, s-a transformat.

Ah, ce-aș mai vrea cu-acel: "Ce-a fost a fost!",
să pot lăsa-n urmă ce este de lăsat!
Cum îns'-aș fi-n stare de-așa un gest,
când nu sunt prea sigur ce e de aruncat?





vezi mai multe poezii de: florianruse




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da, pare ca aveai dreptate in privinta strofei 3... (m-am uitat adineauri pe acolo si chiar suna cam ciudat) :)
Mersi pentru atentionare!
florianruse (autor)
sâmbătă, 26 august 2017


Lucrurile, in unele cazuri, se pot taragana la nesfarsit... Deci, a nu lua atitudine, intr-un fel sau altul (eventual prin daramarea a ce s-a cladit), ar fi dupa parerea mea destul de anost. Nu prea inteleg ce-i atat de nepotrivit la aceasta micuta idee, de ai subliniat-o in acest mod. In sfarsit...
Multumesc pentru acel "t" scapat - am si corectat!
Si da, ai sesizat bine! Prin acest text chiar am incercat sa schitez, cat de cat, o stare de incertitudine in care am fost intr-un anumit moment... Incertitudinea aceea, e drept, s-a mai atenuat cu timpu', totusi paianjenu', de care spui mai jos, a muscat puternic...
Multumesc pentru compliment! Nu o sa incerc sa te conving cat de profund nemeritat este, desi...
Oricum, ma bucura mult trecerea ta pe aici si te asigur ca si eu apreciez stilul tau de a scrie!
florianruse (autor)
marţi, 27 septembrie 2016


te-am păstra...aici l-ai uitat pe t...:)

și-ai convenit c-ar fi mult prea anost,
tot ce-am clădit în timp, s-oprești din dărâmat.

Aici mă gândesc și încerc să înțeleg sensul. E știută ideea că dărâmăm noaptea ce construim ziua ( meșterul Manole). Dar, în poezie, mesajul este către o Ea care de fapt nu a iubit sau doar s-a prefăcut , sau chiar, cine știe, poate a simțit totuși ceva :) ..Deci, doar pentru a nu intra în banal , anost...nu "a oprit din dărâmat" ...?
Per total , ai creat o stare de incertitudine în care ești prins ca în pânza uni păianjen.
Forma poeziei însă, suferă.
Dar eu te citesc cu drag, îmi place mintea ta ascuțită care din cauza unor idei ce se învălmășesc grăbite te împiedică să mergi pe un drum unic :)
Hai ,nu te supăra, e un compliment! :)
Cu drag! :)
Adina Speranta
marţi, 27 septembrie 2016