Cele 4 Peceţi - Ascultând glasul naturii - Th3Mirr0r
Poezie adăugată de: th3mirr0r

    luni, 18 mai 2015

CARTEA CELOR 4 PECEŢI


*** Ascultând glasul naturii ***



Un soare dulce se arată
În orizontul umed
Din care scurg, ca altădată,
O lacrimă, să cuget...
Şi cade. Rece, adorată,
Precum suflarea unui ied
Pe iarba-nmiresmată,
Cu un muget...



Ţin un fir de iarbă-n palmă
Şi zăresc un univers
Sub glasul înnodat la salbă
Să-l răsucesc în fiecare vers;
Iar sensul lumii mele, curge invers,
Cu Viaţa într-un doliu, şters,
Cu Moartea – o mireasă albă,
Născându-mă o rugă dalbă,
Din strâmbătatea unui eres.



Când ascult glasul Naturii,
Parcă-mi izvorăşte mir,
Din miezul dulce al făpturii,
Cu soarele scurgându-se-n potir –
Iar geamăna-mi durere, ca un zbir,
Se leagănă în vânt, mai abitir,
Sub glas de păsărele, spre arţarii
Uni’ iedera, ingână, lăcrimând,
Durerea vieţii mele, sub fiecare rând,
Din epitaful scris, peste mormânt,
Smulgându-mă îmbrăţişării,
Cu stele, susurând,
Iar eu – o umbră,
Dincolo de arii...




Ah, cum s-amestecă nuanţe
De neguri, înspre ceruri noi,
Ofrande, tainice romanţe,
Cu viaţă, prin copacii goi!
- Şi când eram, tot mai aproape,
Prin lumea lor, neliniştit,
Scurgând dureri, sub cânt de ape,
Amărăciunea, să mi-o-ngroape,
S-adorm o clipă, liniştitit..
Ce glasuri dulci, îmi tremură,
Din larma dimineţii,
Popasuri, de-mi tot susură,
Spre vechile izvoare,
Ca frânta ramură,
‘Nălţând o odă, bătrâneţii!..




.. Şi zac în mine muguri vii,
Sclipind un soare îndulcit,
Să-mi facă leagănul de veci
Cu ramuri dintr-un nuc sucit,
- Scoţându-şi creirii din teci,
Să mă privească-n ochii reci,
Căci eu – o umbră, i-am smucit,
Iubind tăcerea, în sfârşit...
De sub pământul fraged,
Ascultând glasul naturii...


2012-2013 ©Th3Mirr0r
Cartea celor 4 peceţi – Partea a III-a – Pecetea Naturii



vezi mai multe poezii de: th3mirr0r




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mirela > iti multumesc. Eu sunt doar o picatura de argint viu. Nimeni, recunoscandu-ma. Un numar, intr-o mare de numere. Creatura.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 18 mai 2015


MirrOr, tu ești tot o poezie !
mirimirela
luni, 18 mai 2015


Liviu > sper ca peste ani si ani, macar o strofa, nu de aici, ci macar una, din tot ceea ce am creat, cu drag de arta, sa fi ramas, in urma mea. si nu o strofa, un vers. si nu un vers, o litera.

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 18 mai 2015


tu devii nemuritor prin versurile tale frumoase, felicitari!
liviu.radu
luni, 18 mai 2015