Cetatea fermecată - Constantin Ciuca
Poezie adăugată de: cico

    miercuri, 06 mai 2015

Femeia intra de fiecare dată în cetate
călare
pe inima mea în formă de armăsar,
trecea printre coloane şi descăleca în sala
mare
a tronului,
unde se așeza într-un ochi al meu
de chihlimbar.

O vedeam astfel din toate părțile
simultan,
era o regina atât de frumoasă
încât doar privind-o
mă lua amețeala îndată.
Eram curajos
aveam ditamai rangul de căpitan
dar leșinam de iubire
şi cădeam nevrednic pe jos
la picioarele ei de fată.

Îi căutam pe tălpi degetele
dar nu găseam acolo decât flori de câmp
şi iarba pe care călcase,
gleznele i le cuprindeam între dinți
coapsele ei luminoase.
Fluturi mici albaștri şi roșii
ieșeau din carnea ei
delicați şi fierbinți.

Ah, stătea pe tron în chiar miezul vederii mele
şi de acolo conducea regatul
prin visele care mă treceau
cu repeziciune.
Cetatea şi palatul erau însă doar părţile mici
dintr-o altă mare minune:

În mine, din cauza fierbințelii
începeau să se topească bronzul şi fierul,
iar din ea,
minune dumnezeiască,
izbucnea dintr-o dată, înalt şi adânc,
deasupra mea
chiar….cerul!



vezi mai multe poezii de: cico




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mi a plăcut foarte mult să te citesc, e o încântare !
mirimirela
miercuri, 06 mai 2015


Greu de gasit noi cuvinte de lauda. Imi place si atat.
stomff
miercuri, 06 mai 2015


Frumoase versuri..
traian
miercuri, 06 mai 2015


Imi place :)
maria
miercuri, 06 mai 2015