Un suvenir - Cezar Bolliac

Nu, nu se uita lesne, când, din copilarie.
Cineva iubeste precum te-am iubit eu;
Si blestem pe aceia care, prin viclenie,
Mi-au amarât viata si tot amorul meu.

Mânia mea din urma, mândria-mi cea silita,
Când ai sti acuma cu ce pret le platesc,
Si cât, sub fata-mi rece, mi-e inima zdrobita,
Tu te-ai mira poate ca poci sa mai traiesc.

As geme la picioare-ti, mi-as arata cairea!
Dar, ca sa fiu vrednic în veci d-amorul tau!
Înec durerea-n mine, macar ca-mi vaz pieirea
În rana ascunsa ce-o roade-un vierme rau.

Si arburile,-ntocmai, ce focul mistuieste
Si îi suge sucul cu-ncetul si p-ascuns, -
Când radacina-i arsa, când frunza-i galbineste,
Când cenusa-i zboara, când focul l-a patruns, -

Mai sta tot mândru înca si capul nu îsi pleaca:
Sta cu brate-ntinse zefirii înfruntând;
Priveste însa vântul ce-acuma o sa treaca,
S-o s-auzi un trosnet si focu-i viforând.



vezi mai multe poezii de: Cezar Bolliac




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.