Lauda Franciscăi mele - Charles Baudelaire

Iarăși te cinstesc din strună,
Tu, lăstar de voie bună
Din a inimii-mi genună.

Fii pe veci încoronată,
O femeie delicată,
Cu păcatul neîmpăcată.

Ca dintr-un benefic Lethe,
Beau la sărutări cu sete,
De pe gura-ți ce magnet e.

Când a viciilor furtună
Pe potecă îmi cășună,
Îmi apari tu, zee bună,

Precum steaua salvatoare,
În naufragiile amare…
Inima-mi ți-o pun pe-altare.

O, fântână de virtute
Și eternă iuventute,
Voce iar dă gurii-mi mute.

Ce fu josnic tu stârpiși,
Ce fu aspru îmblânziși,
Ce fu slab tu întăriși.

Când mi-e foame esti tavernă,
Când e noapte îmi ești pernă,
Călăuză-mi fii, eternă.

Dă-mi mai proaspătă vigoare,
Parfumată scăldătoare
Cu arome-amețitoare.

Strânge-mi șoldul cât se poate,
Cinga mea de castitate,
Apă de spălat păcate

Prețioasă besactea,
Pâine albă ca o nea,
Vin divin, Francisca mea.


 traducere Octavian Soviany



vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.