Unei creole - Charles Baudelaire

În țara cu miresme și mângâieri de soare
Am cunoscut sub leasa de arbori purpurii,
De unde pică lenea pe gene-n tremurare,
O nobilă creolă cu nuri ce nu-i poți știi.

E cald și pal obrazul ei; bruna vrăjitoare
Păstrează-n mers mărire și mlădieri domnești;
Și mândră ca Diana pășind la vânatoare,
Zâmbește cu ochi siguri și calmi când o privești.

Dacă ai merge, Doamnă, în țările slăvite,
Pe țărmurile Senei și Loarei înverzite,
Frumoaso, demnă numai de feudali pereți,

Ai face ca, în taină de tânăra umbrire,
Sonete să-ncolțească în inimi de poeți
Ce s-ar târâ ca negrii, robiți de-a ta privire.


traducere din franceză de Ion Pillat



vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.