CHEMAREA - LARISA BĂLAN
Poezie adăugată de: LarisaBalan

    vineri, 19 februarie 2016

Scârțâiau podelele sub tălpile goale,
Parchetul plânge sub tremur de picioare albe,
Albe și bolnave de dor,
De dor aprins de muritor...

De prin pereți iese abur rece,
Ale sufletelor glasuri să înece,
Se ridică sunetele goale,
Ce țipă pentru evadare...

Degetele prăfuite mătură constant,
Perdele rupte ce din ceruri cad,
În cercuri cearceafuri acoperă spaima,
Învăluie spiritul, anunță chemarea...

Scările în spirală se vaită,
Pânze de păianjen seamănă-a vată,
Cristalele candelabrului agățat de tavan,
Crapă-n cioburi iubirea ce-o speram...

Fantomaticul surâs al sentimentelor stinse,
Adună pe buze vorbe aprinse,
Privești în oglinzi ca în ape,
Țipi și-un ecou pe umăr te bate...

- ¬Sunt aici, doar pentru tine...



vezi mai multe poezii de: LarisaBalan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu-aceeaşi plăcere te citesc mereu! Cuvintele mele ar fi de prisos!
yanna
sâmbătă, 20 februarie 2016