Colindător fără glas - AlbAtros
Poezie adăugată de: AlbAtros

    sâmbătă, 26 decembrie 2015

Precum un om,
fără de zăpadă,
pe gânduri stau,
în vremea care trece
și mă tot gândesc de vreau
o iarnă fără de zăpadă...

Timpul
zâmbindu-mi galeș,
îmi face cu ochiul
și-mi șoptește la ureche:

-Ho,ho...
sunt mulți ce au,
sărbători de iarnă,
fără de zăpadă!...

Înțelegându-l,
i-am zâmbit și eu,
cceptând iarna așa cum e
și voi deveni ca ea,
un colindător fără de glas...

Dar voi colinda mereu
cu bucurie,
tot omul bun
care mai vrea să știe
că-n metafore fierbinți
sunt veșnic dalbele cuvinte...



vezi mai multe poezii de: AlbAtros




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc pentru citire și cuvintele frumoase!
O zi frumoasă!
AlbAtros (autor)
duminică, 27 decembrie 2015


foarte interesanta...imi place jocul de cuvinte...ti-am citit si celelalte poezii....sunt fascinante....
anca.
sâmbătă, 26 decembrie 2015