Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, faţa voastră o ascundeţi, farisei,
Pe cap puneţi azi cenuşă şi cu-a bâlciurilor tină
Vă mascaţi, voi, purtătorii luminoaselor scântei!…
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele ´nvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneţi, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Şi când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele şi tunul pretutindene răsun,
Când înalta chibzuinţă stă ´ntr´aceea, de se poate
Să hrăniţi cu oameni veşnic, flâmânzitul vostru tun,
Când Europa clocoteşte de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea şi frăţia de pe lumea au sburat,
Când o neagră profeţie ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie învrăjbirea – veacul nostru-i luminat?…
Nu; ascundeţi-vă faţa în veşmântul desfrânării,
Şi în glodul mascaradei, comedia vă sfârşiţi!
Oh! veni-va şi şuvoiul ce cu furia-aşteptării
Va spăla glodul în care voi vă naşteţi şi muriţi.
vezi mai multe poezii de: Constantin Mille
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc
bobo
sâmbătă, 09 mai 2015
Mai scriu si eu - daca nu pentru mine, pentru strabuni. Ca pentru mine... scris-am destule. Mai pun o floare.. si pe mormintele lor...
Th3Mirr0r
P.S: cu apelativul "tu" e suficient - arata apropierea.
th3mirr0r
sâmbătă, 09 mai 2015
cat de frumos comentariu. multumesc th3mirr0r ca imi dati posibilitatea sa va admir!
bobo
sâmbătă, 09 mai 2015
Veacul nostru-i ca o luntre
Cari pluteste in deriva -
Toti, spre pace, nalta mantre,
Utopii, spre morti, eschiva!..
Triumfal, nemernicia,
Ca un soare-si nalta chipul,
Preamarind zadarnicia
Cand cu sange-si imple ciupul -
Si cumva, marete frunti,
Deopotriva, sad la oaste,
Ai de steaua lor, de sfinti,
Ai de inimi frante-n coaste!
O, calailor ce sunteti,
Luminati, dar far' de viata,
Tot ce spuneti, tot ce faceti,
E NIMIC. Un veac, in ceata!..
Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 09 mai 2015