Copilarie - vindiana
Poezie adăugată de: vindiana

    luni, 23 noiembrie 2015

COPILARIE


Am să mă frâng ca zmeul meu portocaliu
În geana unei stele căzătoare,
Şi-am s-o privesc, neputincios, cum moare
Când ultima scrisoare am s-o scriu

Ca un adio pentru plânsul de papuşă,
Ce îmi trezea din somn copilaria,
Să-mi prind în piept, cu roze, veşnicia
Ce şi-a lasat sărutul verde lângă uşă…

Eu am să ruginesc ca sania-ntro iarnă,
Când nu mai poate să alunece pe vise,
De-atâtea griji pentru egretele ucise
În zborul lor peste păpuşa diafană…

Şi o să-mi ard ghiozdanu-n plină vară,
La umbra unui stol de sentimente,
Ce-mi ţin restriştile adiacente
Cu tinereţea – dulcea mea povară…



vezi mai multe poezii de: vindiana




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumoasă, felicitări !
mirimirela
luni, 23 noiembrie 2015