Lecția de armonie - Costache Ioanid
Adăugat de: M Horlaci

"Nepoate,
cica-ntr-o orchestra
(fiind ea cam dezacordata
cum se intampla cateodata...)
in pauza porni taifasul.
- Eu sunt nemultumit profund,
vorbi intaiul contrabasul.
Dreptate-n lumea asta nu-i!
Poftim: vioara, cat un pui!
si ea, in frunte;
eu, la fund!

- Eu, ce sa spun?
sari un flaut cu-aroganta.
Eu, descendent fara-ndoiala
din prima scula muzicala,
sunt pus, asa, doar ca nuanta...
Se mai aude oare tonul
cand sare bubuind trombonul?
Eu sunt si flaut, si oboi,
si corn, si trambita de-arama,
si violina, si cimpoi-
si totusi, cum vedeti si voi,
m-au pus la zid ca pe-o infama!

Si se facu un taraboi!
Sari si talgerul deodata..."

- Bunicule,
vorbi nepotul,
ma tem ca...prea e gogonata...

- Nepoate,
e si nu-i!
poveste...
Dar ia incearca sa strabati,
sa vezi ce-nvatatura este!

MORALA?
De, sa ma ierti...
dar trist e cand se da de veste
ca fratii...uita ca sunt frati.



vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.