Cuvântul - aspiranta
Poezie adăugată de: aspiranta

    sâmbătă, 23 iulie 2016

Cuvântul

Am paşii măsuraţi să nu strivesc cuvântul
Ce-l mai aştept în noapte, deși el a tăcut,
Acum duc grea povară şi-s soră cu pământul,
Mă lupt din răsputeri cu vremea ce-a durut.

Trec clipele-nserării corăbii-naripate,
Cu pânze sfâşiate de vântul fără faţă,
M-agăţ de un catarg să pot privi departe
Şi să găsesc cuvântul ce zace fără viaţă.
Îl întâlnesc în barca ce merge în derivă
Şi-naintează greu prin valuri de descântec,
Ea are o vâslă ruptă şi a rămas captivă
În braţe de sirenă şi amăgiri de cântec.

În ceasul nopţii, însă, un înger se coboară
Pe-o frânghie de stele, trimis de Dumnezeu,
Cuprinde-ncet cuvântul şi către mine zboară
Ca el să învieze doar lângă suflul meu.



vezi mai multe poezii de: aspiranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Alice, astept cu inima deschisa sa-mi citesti versul, iti multumesc!
aspiranta (autor)
joi, 28 iulie 2016


Onorata si bucuroasa de comentariu domnule,stefan doroftei doimaneanu!
aspiranta (autor)
joi, 28 iulie 2016


Recunosc ca stilul tau ma-ncanta de fiecare data cand te citesc.
alice
marţi, 26 iulie 2016


De câte ori nu ne pierdem cuvântul prin hățișul de gânduri ! La tine, înviind, a adus niște versuri
purtate de îngeri, direct în sufletul meu !
stefan doroftei doimaneanu
luni, 25 iulie 2016