Moarte era-n putredul val,
Si-n fundul sau mormânt fatal
Celui ce cata alinare
Închipuirii sale amare,
Si ale carui gânduri fac
Un rai din acest palid lac.
Edgar Poe
Drumuri mediane,
Plaiuri si savane,
Lande monotone,
Lirice Œnone,
Duceti-mi la vale
Albele ovale.
(Turma nici subtila,
Nici sublima, ci
Oaia unanima,
Clara ca de zi.)
Ceruri paral èle,
Duceti-mi cu ele
Ultim ciobanel,
(Frate mi-e si el)
Cu ochii preaplini
De-aquatici, tristi crini,
Flautele pline
De limpezi albine.
«Cioban, ciobanel,
Inima-inel,
De ce mi-ai lasat
Vârfu-nsingurat?
Nu mai priveghezi
Dreptele amiezi,
Noptile abstracte,
Astrele exacte,
Culmile lucide,
Pietrele aride? »
– «Sunt prea viu, prea trist,
Înger trismegist,
De-amiaza pe teasta
De seara prea casta,
De stânci detunate,
Reci, halucinate
De seninatate.
(Creier unde ascunde
Apele profunde,
Lacul nins pe frunte…
Creier e de munte! »)
– «Nordic ciobanel,
Tristul meu model,
Cine te aduce
Pe carari în cruce,
Sub limpedea punte
Cu seara pe frunte? »
– «Poate, calator
Liricul meu dor,
Stelele de apa,
Umbrele pe pleoapa,
Cornul departarii,
Muzicile marii!
(Pe vântiri ascult
Orficul tumul,
Când si-ardica struna
Fata verde Una
Palida ca luna. »)
*
Palide Œnone,
Paludate zone,
Duceti-mi la vale
Tristele ovale.
(Lunile îndoaie
Seara linistita,
Salcia de ploaie
Serpii sui si-agita.)
Fruntea când amurge
Osul putred curge
Cerul fals difuza
Semnul de ceruza.
Luna verde lasa
Bruma veninoasa.
Îngeri cad, opale
Septentrionale.
– «Ca oglinda-i pal
Misticul oval,
Si luna subtie
Mâna stravezie,
Si-n ochii vagi sufar
Umbre de nenufar,
Întoarce-te dar
La Gândul-amnar! »
– «Gerul sa se-ntoarca,
Viul Nord sa-l toarca;
Îndurata Parca?
Oh, ma cheama-ntruna
Palida nebuna
Fata verde Una,
Si-n mine se strânge
Piatra ei de sânge…»
(Rar umblau pe vânt
Iazme ca de steme,
Tremurat pamânt,
Vânat de blesteme!)
Si-a trecut pe ceata
Apatoasa fata.
Si-a trecut pe luna
Ratacita duna.
Cum spre somn dori,
(Floarea mea de-o fi!)
Pajura-fântâna,
Nesfârsita stâna,
Plaiuri unde mint,
Austral argint –
Putredele ploi,
Lacul vechi din noi,
Acte grele, acte,
Moarte cataracte.
Linisti mari se-ntind
Daruind, plutind,
Lobi de alba lume,
Somn mirat în spume,
Când s-aprind egali
Crini opheliali.
– «Cioban ciobanel, Limpede inel,
Trupul meu îsi frânge
Ramura-i de sânge,
Parul meu îsi lasa
Verdea nebuloasa,
Limfa mea ascunde
Stele moi, profunde…»
(Cu lacrima-nalta
Trestii vechi tresalta
Cununata balta...
Lespezi mari de apa,
Inima îngroapa,
Lacrima îngroapa.)
*
Ape albe cresc
În funebru ropot,
Pe când mai ceresc
Tânguiosul clopot:
– «Cioban ciobanel,
Limpede inel,
Trupul meu îsi frânge
Ramura-i de sânge,
Parul meu îsi lasa
Verdea nebuloasa,
Limfa mea ascunde
Stele moi, profunde…»
vezi mai multe poezii de: Dan Botta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.