de-a latul sorţii - dorina neculce
Poezie adăugată de: dorina neculce

    luni, 20 aprilie 2015

dar sunt atât de departe
asemenea pământului crăpat
m-au şi învăţat să nu mint să nu fur să nu ucid să
nu jinduiesc şi încerc să mă înalţ desculţ
dezrobit eliberându-mă din pietre
ating doar valul nestăvilită unduire
pe un portativ dezacordat
a nopţii umbră îmi lasă murmurul stins
peste obraz şi strig hai lasă hai repede dar hai
nu mă mai suportă nici pietrele
nu mai au limbă fruntea să mi-o înalţe
să-mi tulbure sufletul
nimic din ce nu este al meu
a sinelui ţărână mă astupă
mă astupă cu mâinile cusute
pe burtă şi stau aşa lipit de tălpile voastre
de parcă nu aş mai avea putere
să mă reclădesc de parcă
m-a-nghiţit pământul haide hai inimă colindă
cu buzele de foc urzind în peşteră izvorul
va curge smirnă din plămădeala voastră
clişeu madam va zice un
hermeneut umflându-şi penele
pe dinăuntru abia mă mai suport
şi bântui zările albite ca o nălucă dezlipită
din burta fluturelui nopţii/ îmi fac
din stelele căzute un pat
de-a latul sorţii



vezi mai multe poezii de: dorina neculce




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc pentru primire!

bine v-am gasit!
dorina neculce (autor)
marţi, 21 aprilie 2015


Frumos. bun venit!
petrica_c
luni, 20 aprilie 2015


Mi a placut si astept cu drag si alte postari.
maria
luni, 20 aprilie 2015


Frumoasa constructie,dar fara semne de punctuatie ?
ALapis
luni, 20 aprilie 2015