De vorbă cu iubirea... - Aurel Petre
Poezie adăugată de: ALapis

    sâmbătă, 17 octombrie 2015

A înnebunit lumea de atâta vorbă,
De vorba cu arta dezbinării
De atâta război surd,
De atâta ură păgână,
De atâtea vise fanteziste
Moarte de foame,
De iluzii colorate în sânge,
De vorbe mitraliate,
Vorbele urii,
Ura în moarte...
Bogății de disperare,
Griji neîmpăcate,
Împăcare...visele măririi,
Păcatelor, istorisiți-vă în arhivă,
În poezia vântului,
În clasicii nimbului părăsit.
Adevărul lor e în adevărul lor,
Al nostru e în al nostru,
E despre îndoială și neîncredere,
De ce nu-l rostim?
De frica umbrelor din noi,
A înnebunit istoria din noi,
A înnebunit istoria copiiilor.
Fericirea emoției plecate
Sub alte forme ale umanei mândrii,
Mai e omul în suflet?
Of,religiile morții...
Ale pieirii,
Ale dezbinării.
Ale zeilor pierduți în uitare...
Copii ai răzvrătirii,
Copii ai răzbunării,
Îndoiala voastră din genă,
Din suflet,
De etern,
Contează tern și mort...
Zborul,
Zborul de dincolo de unu,
Spre zero divin,
Unu fără zero...
Nimic al absolutului,
Iubire creată din zero
Fără tine totul e moarte...
Mai avem mult până sa ajungem la noi,
La noi acasă, iubire !



vezi mai multe poezii de: ALapis




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ok, :)), am corectat.
ALapis (autor)
duminică, 18 octombrie 2015


Sa nu uit ... corecteaza aici :

De atât rozboi surd

Ca sa fie perfect.
Adina Speranta
duminică, 18 octombrie 2015


Sigur, niciodată nu m-am supărat pentru un comentariu al tău, da așa e când te grăbești, nu întotdeauna vedem la fel până nu ne spălăm pe față, mâine văd diferit poezia, simpliste fraze se ascund într-un adevăr ce nu-l vedem sau nu-l credem, eu, nu caut cuvinte rare , neuzuale, frumusețea metaforei stă în tot ce e simplu și uzual . Apropo de zero, asta e structura mea, întodeauna caut începutul când eșuez, o iau de la capăt, acolo văd eu eternul Divin, sper să înțelegi.
Mulțumesc, Adina!
ALapis (autor)
sâmbătă, 17 octombrie 2015


Ma bucur ca ai corectat singur doua greseli care iti scapasera , si tu stii la care ma refer. Poezia aceasta e frumoasa, imi place .
Este exprimarea curata a unei trairi interioare , a unor intrebari esentiale despre sensul vietii .
Cu toate ca pe alocuri pare simplista, cum ar fi :

Adevărul lor e în adevărul lor,
Al nostru e în al nostru

mesajul e profund, sfredelind in viata spre a descoperi sensul si existenta iubirii. Imi place modul de a cauta iubirea in apropierea lui ...''zero"...desi pornesti de la ''unu '' ...contrar asteptarilor, nu ai mers spre ''doi'' ci spre ''zero''.
Mie,asta imi arata ca iubirea poate exista si acolo unde nu este nimic :), poate fi cautata in geneza , in punctul de unde totul a pornit inocent , ca o redefinire a notiunii de iubire .
Ai vazut , Aurel , ca poti ? Ti-am mai spus ca in vers alb te exprimi mai bine. Dar, intotdeauna sa cizelezi , sa analizezi profund ce scrii si abia apoi sa posteazi .
O sa iti comentez si la poeziile cu rima ,daca doresti.

Eu observ un progres la tine, o maturitate care ma bucura.
Adina Speranta
sâmbătă, 17 octombrie 2015


Am înțeles, mulțumesc pentru comentariu, îmi sunt de folos observațiile dumneavoastră.aveți dreptate,m-am grăbit sa o postez.
Cu stimă.
ALapis (autor)
sâmbătă, 17 octombrie 2015


'' Păcatelor istorisiți-vă în arhivă!
În poezia vântului,
În clasicii nimbului părăsit. ''

eu as folosi urmatoarele semne in constructia celor trei vesuri alăturate:

Păcatelor, istorisiți-vă în arhivă,
În poezia vântului,
În clasicii nimbului părăsit!

poate gresesc , oricum eu stiu ca tu revii asupra poeziei si o verifici. Daca mai descoperi si atceva in poezia ta...te rog sa modifici singur...

poezia este frumosa si de fiecare data constat ca din vers alb tu extragi lumina ...

Te mai astept...
Consideratie...


CRITICUL BLIND
sâmbătă, 17 octombrie 2015