Despre Eva - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    joi, 07 iulie 2016

Dacǎ mǎru-a fost
Ispita,
Spuneţi voi dacǎ mǎ-nşel,
Poate se jucau
Pitita
Prin grǎdinǎ,
Fǎrǎ ţel.
De învinuim pe Eva,
Graţie dumnezeiascǎ,
De unde ne tragem seva
Cei din stirpea bǎrbǎteascǎ?
Ţandǎrǎ din coasta noastrǎ
Eva-i fulger
Orbitor,
Cu o tehnicǎ mǎiastrǎ
Te conduce-n dormitor.
Taina sfântǎ a iubirii
Pentru dânsa-i un pretext
S-atingi poarta mântuirii
Prin pǎcatul din context.
Plin de îndoieli
Duioase,
Te laşi pradǎ desfǎtǎrii
Cu neînţelesuri roase
De castorul întristǎrii.
Adam n-a fost vrun orfan,
Sǎ nu ştie adevǎrul,
Lǎsându-se dus în lan
Ca sǎ-şi devoreze
Mǎrul.
El aşa a fost fǎcut,
Sǎ devinǎ înşelat
De o Evǎ fǎrǎ scut,
Preafrumoasǎ-n lan
Şi-n pat.
Deci,
Sǎ nu o condamnǎm,
Bǎrbaţi de-orice fel
Am fi!
Mai bine
S-o adorǎm,
Cǎ suntem din Ea,
Copii.
Nu mai cǎutaţi nimicul
Pe coclauri
Sau
Cǎrţi mici,
Nu umblaţi bezmnetici
Tauri,
Fiindcǎ Eva
E aici.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.