Despre lume - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    joi, 11 februarie 2016

Mă întrebi preacurioasă
Despre lume dacă-i bună.
Îţi rǎspund, sincer, nu-mi pasă
Dacǎ-i rea sau dacǎ tunǎ.

Ştiu c-aleargă după goluri,
Dup-avere şi mǎrire,
Neînţelegând simboluri,
Semǎnǎ dezamǎgire.

Şi se zbate, şi se zbate,
Lucruri multe să adune,
Dând esenţele la spate,
În precar se recompune.

Încercând sǎ-şi fac-o vilǎ
Aruncǎ banii cu carul
Şi se vaitǎ, cere milă,
Precum Harpagon-avarul.

Lumea noastră e ciudată
Şi în stradă, şi pe scenă,
Se dǎ-n stambǎ dintr-odată,
Fără s-aibă pic de jenă.

Ei îi sunt necunoscute
Frǎmântǎrile gândirii,
N-are-n cap decât valute
Şi dorinţa preamǎririi.

Singură şi-abandonată
Pe salteaua ei de bani,
Va plânge nemângǎiatǎ
Şi-ncolţitǎ de duşmani.

Când resursele-i se duc
Pe obişnuita rutǎ
Rămâne, drǎguţa, cuc,
Bolnavǎ şi decǎzutǎ.

Roabǎ existenţei sale,
Va gusta din suferinţa
Celor fǎrǎ de parale,
Confruntaţi cu neputinţa.

Negândindu-se vreodatǎ,
C-a umblat după himere,
Va bǎga de seamǎ-ndatǎ
Cǎ va trage la galere.

Şi înţelegând, sărmana,
Cǎ-i veni şi vremea ei,
Îşi va ridica dugheana
Într-un ţintirim cu tei.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.