Destinul să ne recompună - Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Poezie adăugată de: nutzu

    sâmbătă, 24 octombrie 2015

- Pe cer apare-un colț de semilună,
E noaptea grea, de ciocolată brună
Și inima-mi alergă de nebună
Când adormim pe iarbă împreună.

Din stele reci îți împletesc cunună
Chiar dacă dimineața se răzbună
Și nu ne va cânta prea mult în strună
Că cineva iar fulgeră și tună.

Lasă destinul să ne recompună,
Să nu-i plătim nici taxă, nici arvună,
De are uneori câte-o lacună
Și uită că afară e furtună.

- Pe buze noaptea-mi picură cerneală
Şi n-am, iubite, nicio îndoială
Că suntem o nelinişte letală,
Două extreme pe aceeaşi scală.

Ne suntem hrană existenţială,
Perechea ta sunt eu, congenitală,
Un fel de auroră boreală
Ce-ţi desenează harta siderală...

Urmeaz-o-ncet, sub fiecare dală
Am pus versete albe din cabală,
De-atunci ştiam că nu-i accidentală
Iubirea ce-o simţim, imperială.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

grazie, mirimirela....
nutzu (autor)
duminică, 25 octombrie 2015


mulțumesc frumos, pavalachepaul....
nutzu (autor)
duminică, 25 octombrie 2015


Foarte, foarte frumoasă !
mirimirela
sâmbătă, 24 octombrie 2015


Te-am citit, frumos răsună-
Poezia este bună
Are doruri care sună
Şi comentatori adună,
pavalachepaul
sâmbătă, 24 octombrie 2015