Dezrǎdǎcinat - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    marţi, 02 august 2016

Potecǎ îţi croieşti pânǎ la lume
Sǎ vorbeşti cu ea, sǎ uiţi cǎ eşti tǎcut,
Robia inimii plinǎ de glume
S-o-nduri ca veneticii fǎrǎ ţinut.

Rǎdǎcinile tale nu-s cu tine,
În ochi strǎin nu vezi grǎdina casei,
Doar umbra ei rarǎ în magazine
Cu poleite lucruri în terase.

Vise cuviincioase rǎmân plângând
Pe o nǎdejdie cǎ ura-i între spini
Şi te împinge timid spre un gând:
,,Eşti pǎdure într-un deşert cu strǎini”.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

ştefan doroftei doimǎneanu
Mulţunesc pentru trecere. Cât încǎ mai reflectezi mintea ţi-e treazǎ, motiv sǎ te bucuri de orice clipǎ din viaţǎ.
Cu prietenie,
samoila
samoila (autor)
vineri, 05 august 2016


Am trecut, încă reflectez ! Cred că ai dreptate !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 03 august 2016