Dimineţile unui anotimp - lorena.craia
Poezie adăugată de: lorena.craia

    marţi, 21 iunie 2016

Ropot de umbre renaşte-ntr-o viaţă,
Cu mine, cu tine, cu noi amândoi,
Iar cu lumina, ce tulbur ne-agaţă,
N-aş mai aprinde făclia-napoi...

O toamnă pierdută-ntre noi, – amintiri,
Pe drumuri lacustre, cât plouă! – mai plouă?
Din buze iveam pe trupuri clădiri,
Din ploile noastre, odată, o rouă...

Sub chiciura deasă, persană, în ghem,
Ne încălzeam cu focuri din paie,
Ninsorile toate ştiau că te chem,
Strângându-se-n fulgi, în ger, în văpaie...

O toamnă şi-o iarnă cărau primăvara,
Pe braţe-nflorite-n danteli de cireş,
Iar noi dezmorţeam din umeri povara,
Punându-i iubirii călcâiul pe preş.

Şi totuşi sunt linişti ca punţi între noi;
Ropot de umbre renaşte-ntr-o vară...
N-aş mai aprinde făclia-napoi,
Dar, înspre zori, zăbovesc într-o gară...


27 mai 2016, Constanţa



vezi mai multe poezii de: lorena.craia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc!
lorena.craia (autor)
miercuri, 22 iunie 2016


Interesanta ideea poeziei tale
violeta_m
miercuri, 22 iunie 2016


Mulțumesc, Ana Maria!
lorena.craia (autor)
marţi, 21 iunie 2016


mi-a placut
felicitari
radu anamaria
marţi, 21 iunie 2016