DISPARE MUZA - LARISA BĂLAN
Poezie adăugată de: LarisaBalan

    luni, 23 februarie 2015

Să nu mă strigi!

Când zorile se varsă,

Când zâmbetul gol tresare,

Absurd, tăcut, arzând,

Soarele nu mai răsare...



Încerc încă să mai prind de mână

gândul tău ce fuge pe portativ.

Un surâs, o trăire, o strună,

E fericirea moartă la care sperai.



Obişnuiam...

Să dansez pe şoaptele respiraţiei tale

De argint erau visele înalte.

Nu mai dansez îmi pare, - poate...



Îmi spui că îngheţi

Şi văd focuri în privirea ta.

Pe buze îţi tremură bruma,

Muson pe obraji, furtună,

Ce climă dură

în inimă; un suflet pustiit....



Ce ţi-a mai rămas?

Doar un creion şi-o mână de sticlă.

Nu vreau să aud!

Când se sparge...



Când se sparg zilele,

Să nu mă strigi!



Mă doare...



vezi mai multe poezii de: LarisaBalan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.