Doina de dragoste veche - Anatol E. Baconsky
Poezie adăugată de: bobo

    joi, 22 ianuarie 2015

Adolescenta aproape ranita, aproape uitata
Intr-o tara bogata si trista am invatat
dragostea.
Cu padurea pe umeri, cu padurea in lacrima trec, si femeia frumoasa ca
toamna se duce mereu mai departe.
Cred ca e liniste — cred ca c mult de

atunci, sarutarile ei au fost primele mele cadente.
Intr-un turn al vazduhului stele-aprindea
insolita poveste.
Acum mi se pare ca-aud undeva trupul ei cum isi scutura solzii.
Pianissimo! vino, amurg, pentru neispravitul tau mozaic, am in inima cioburi destule.



vezi mai multe poezii de: bobo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.