Psalmul 8 - Dosoftei
Adăugat de: cariade

Doamne, Domnul nostru, cum ț-ai făcut nume,
De să minunează-n toate părț de lume!
Că prin toate ceriuri tu dai cuviință,
Sugarii din brațe ț-cântă cu credință,
Când vii să cerci iadul, să legi pre vrăjmașul,
Să-i culegi dobânda, să-i răstorni sălașul.
Văz că-i făcut ceriul de mânule tale,
Cu toată podoaba, și-i pornit cu cale.
Ai tocmit și luna să crească, să scază,
Să-ș ia de la soare lucoare din rază.
Stele luminate ce lucesc pre noapte,
De dau cuviință, tu le-ai urzât toate.
Ce poate fi omul de-l aduci aminte,
De cerci pentru dânsul folos înainte?
Sau fiiu-său doară, ce ți-i cu credință,
De grijești de dânsul și-i faci socotință?
Puțân nu de-atocma cu îngeri în slavă,
I-a-ntrece cu cinstea fără de zăbavă.
Mare cuviință i-ai dat și cunună
Să dea-nvățătură cu tocmală bună.
L-ai pusu-l mai mare, toate să-l asculte,
Câte sunt pre lume cuvânt să nu-i mute.
Și i-ai supus toate supt a lui picioare,
Oile și boii, și tot de supt soare,
Dobitoc sălbatec de câmp și de luncă,
Jigănii sirepe, ce strică ș-apucă,
Pasările toate, ce sunt zburătoare
De vânt și de apă ce-s înotătoare,
Pre chiții cei mare, pre tot feli de pește,
Și-n tot ce-i în mare el oblăduiește.
Doamne, Domnul nostru, cum ț-ai făcut nume,
De să minunează-n toate părț de lume!



vezi mai multe poezii de: Dosoftei




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.