Dragoste - Nichifor Crainic
Poezie adăugată de: bobo

    joi, 22 ianuarie 2015

Te cuget — si nu pot sa te patrund,
Dar cand lumina ochilor mi-o-ntuneci
Cu valurile parului profund

Si-n bratele-ncordatc de avant
Cu mladieri scrpuitoare-mi luneci,
Ma zgudui tot, orbit, si ma framant.

Ca pomu-n care chinuie o furtuna
Cutremurat din varf pana-n pamant
Sarmanul cuget — cum mi-ar fi mai buna

Mereu pregatitoarea lui povata
Cand coardele simtirii imi rasuna
De adanca si vijelioasa viata?

Da-mi ochii sfinti si sanul blestemat
Amestec ce ma arde si-ngheata
Un zeu si un diavol s-au ingemanat.

Si-au masurat puteri nemasurate
In lutul scump din care tc-au creat
Femeie tu, amara voluptate.

In tine simt haotic si durut,
Ccrcatele-ntrebari nedezlegate.
Nu vreau sa le-nteleg, — in van am vrut;

Dar de traiesc m-absorb si le patrund
Cand te sarut — si
Ic sarut cand le sarut
Si, dus de mii de sarutari, m-afund

Ca intr-un haos luminat de stele
Ce izvorasc din noaptea fara fund
Asemenea saruturilor mele.



vezi mai multe poezii de: bobo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.