Dureri ascunse... - Mariana Tasente
Poezie adăugată de: Mariana Tasente

    sâmbătă, 01 august 2015

dureri ascunse într-o
grotă adâncă
populată de lilieci.
speriați de lumină
zboară de-a valma
în inima ei căutând
metafora vieții.
din pereți se scurg
izvoare termale
roșii cu parfum
pătrunzător de acaț.
spinii lui i-au pătruns
în creier și s-au
înfipt în toate
mințile scoase
din balamalele
renunțării.
s-a agățat de
tinerețea fecioarei
încercând un dans
de leoaică docilă.



vezi mai multe poezii de: Mariana Tasente




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc pentru lectură și popas pavalachepaul! Din câte știu eu, există și poem în proză. :) Cu prețuire!
Mariana Tasente (autor)
marţi, 04 august 2015


Vă mulțumesc Marian, Dana pentru lectură și popas! :)
Mariana Tasente (autor)
duminică, 02 august 2015


Am pentru voi, întreaga stimă
Dar, poezia... fără rimă
Se mai numeşte..." proză"
Chiar dacă este..."roză".

Succes pe mai departe.
pavalachepaul
duminică, 02 august 2015


foarte frumoasa poezia...iar comentariul tau,m-a lasat fara cuvinte...
multa inspiratie pe viitor..
cu drag...
danab
duminică, 02 august 2015


Ai scris foarte frumos Mariana si te felicit pentru asta.
marian
duminică, 02 august 2015


Vă mulțumesc frumos! Eu nu m-am considerat niciodată un poet. Asa cum am scris și în descrierea din profilul meu, eu nu scriu decât atunci când gândurile , emoțiile, trăirile, amintirile mă sufocă. Pentru mine scrisul e o eliberare. Un poet scrie despre orice. Eu nu pot să scriu decât despre ceea ce e legat de mine. Îmi amintesc de orele de limbă și literatură română din anii de gimnaziu când profesoara ne întreba: "ce a vrut să spună autorul?" și noi ne exprimam fiecare în parte părerea neînțelegând de multe ori zbuciumul sufletesc al celui care scria. Să nu mă întrebați de ce public aceste "scrieri" ale mele. N-aș sti să vă răspund. :) Pot doar să vă mulțumesc încă o dată că le citiți.
Mariana Tasente (autor)
duminică, 02 august 2015


Plina de metafore , ca de obicei. Nu prea vad de ce e trista aceasta poezie ci mai curand pare o poveste ce aminteste puterea femeii , sprijin pentru cel cu mintea intepata de spini si care se sprijina pe fecioara incercand un dans de leoaica docila. Poate nu inteleg eu sau inteleg cum vreau eu. Poezia este frumoasa si chiar daca mesajul este interpretat diferit.
stomff
duminică, 02 august 2015


Superbe metafore, dar nu sunt sigură că am înțeles. Liliecii zboară în inima grotei, dar spinii acațului în creierul cui au pătruns ? Cred că sunt foarte obosită, îmi cer scuze. Per total, este frumoasă.
mirimirela
sâmbătă, 01 august 2015


Ai surprins imagini triste in poemul tau dar mi-a placut compozitia lui. Numai bine!
casandra
sâmbătă, 01 august 2015


Trista, interesanta dar frumoasa.
traian
sâmbătă, 01 august 2015