Ecce Homo! - misionara
Poezie adăugată de: dorina neculce

    marţi, 18 august 2015

mă tulbură lumina
când îmi vorbește
cataracta din ochiul nopții lăcrimează
... durerile îmi trec peste piept
traversându-mă/drum cotit
căruia nu i-am putut aparține
pe deplin niciodată.

(singurătatea nu a fost mai sălbatică decât albastrul florilor de câmp)

-pas peste pas-
-umbră peste a mea scobire în umbră-
lumina îmi tot zâmbește
în filele îngâlbenite
ale cărților uitate.
......................................
(ecce homo)
privește,
trage zăvorul,
lacătul scrâșnește
îmbrățișându-mi lanțul.

-dormi, prietene?
ochii pustiului
n-or să-ți mai fure
nicicând
frânturile din vise.



vezi mai multe poezii de: dorina neculce




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc, sorin!
dorina neculce (autor)
vineri, 21 august 2015


mi-a placut mult ideea ta. felicitari.
sorin
marţi, 18 august 2015