Tacere - Edgar Allan Poe
Adăugat de: Gerra Orivera

Sonet


Sint insusiri, naturi neintrupate,
Cu-o viata dubla-al carei simbol este
Acel desprins de gemena-entitate:
Materie, lumina, in lume manifeste.
E o tacere-alterna: maro-splai.
Trup-suflet. Una-n locuri solitare
Pe pajisti sta; nu stiu ce gratii rare,
Ce ganduri omenesti, ce duios grai
O fac blajina. Numele ei: "Nu mai!"
E tacere-ntrupata. Nu te teme!
Ea n-are-n sine-o vraja rea anume;
Dar de-ntalnesti (ursita prea devreme)
In cale umbra ei (elf fara nume
Din zari pustii, unde nu-i om sa-si poarte
Vreodata pasii), gata fii de moarte!


Tr. Dan Botta



vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.