Ţara care nu e - Edith Sodergran
Adăugat de: admin

Mi-e dor de ţara care nu e,
tot ce este am ostenit să doresc.
Luna-mi vorbeşte în rune de-argint
despre ţara ce nu-i.
Ţara unde orice dorinţă se-mplineşte ca prin minune,
ţara unde cad orice piedici,
ţara unde ne răcorim sprâncenele noastre rănite
cu rouă lunară.
Viaţa mi-a fost o fierbinte-amăgire.
Dar un lucru tot am găsit, un singur lucru am câştigat:
drumul spre ţara ce nu e.
În ţara ce nu e.
Iubitul îmi umblă cu-o scânteietoare cunună pe frunte.
Cine-i iubitul meu? Noaptea e neagră,
şi stelele tremură să-mi dea un răspuns.
Cine-i iubitul meu? Care-i e numele?
Cerurile-şi urcă bolta lor tot mai sus, tot mai sus,
şi fiul omului e înecat în neguri nesfârşite
şi nu primeşte nici un răspuns.
Doar copilul e o certitudine.
Şi îşi ridică mâinile sale mai sus decât toate cerurile.
De la el îmi vine răspunsul:
sunt singurul pe care-l iubeşti
şi-l vei iubi totdeauna.


Tradurece: Veronica Porumbacu



vezi mai multe poezii de: Edith Sodergran




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumos poem , Adm.
Nu am citit pana acum nimic de aceasta poeta deci m-a impresionat asa cum este incantat un copil care vede pentru prima oara o floare ...
Multumesc mult pentru postare !
Adina Speranta
miercuri, 24 iunie 2015


Multumiri Adm!
oana
marţi, 23 iunie 2015


Superba :) merci adm :)
ali
marţi, 23 iunie 2015


Multumesc mult Admin!

Cu drag,
Flori
flori.paun
marţi, 23 iunie 2015