Iubirea împărătească - Elena Armenescu

Prolog
1
Când tainic s-a deschis în întuneric
Atotvăzătorul, imensul ochi himeric
Pleoapa -Universul, s-a mişcat cu greu
A Unului UNUL Veşnic Dumnezeu

2
Acesta a fost primul gând- o constatare
Şi-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare
Să se zvârcolească în Sine instantaneu
Mulţimi de gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu!

3
-Dar nu sunt singur! Lângă Mine a înmugurit
O Energie asemănătoare şi infinitul a hăuit
El Mi-este Fiu ce-a izvorât din Mine-stea
3Iubire! Iar gândul –ca un Duh,îl străbătea!

4
Şi dintr-o dată, fulminantă,o iluminare
Le arată căSUNT TREI în fără dezbinare
PUTERE; INTELIGENŢĂ şi IUBIRE
Dintru început TREIME în fără despărţire!

5
Cu Inteligenţă, PUTEREA , Tatăl Dumnezeu
Se învăluie în Iubire, şi creează mereu
Şi de atunci croiesc proiecte şi programe
Matriţe, tipare primordiale, genoame.

***

6
Ce atâţia bolovani fierbinţi ori prea reci?
Să potrivim unul să fie al Tău pe veci,
Prea Iubit Fiul Meu, să fieleagăn, legământ
şi această stea- să se numească şi Pământ

7
Şi a început s-o împodobească cu Lumină
Să poată să se vadă frumuseţea-I deplină!
Şi rând pe rând Domnul cu migală a făcut
Apele, vieţuitoarele, cum a zis la început.

Creatorul (către Terra):
8
-Te-am dăruit Fiului Meu spre bucurie
Dorind ca alta în univers să nu mai fie
Ca tine, atâta de frumoasă, dar acum
Iată-Mă îndrăgostit, pe acelaşi drum.

9
El- Fiul, Duhulşi cu Mine suntem UNUL
Nu te lua după câte urlă taifunul
SUNT în aşteptare ca să-ţi simt sărutul
Tu-l ştii, doar ţi-am trimis aseară vântul!

***

10
Stihii din toate părţile, din Nemărginit
Aflau de marea dragoste ce s-a ivit
Veneau şi răscoleau cu puterile lor Pământul
Crezând că-I pot strica Domnului aşezământul.

11
Ţâşneu vulcani, munţii se prăvăleau în mare
Marea dezlănţuită rupea zăgazuri în disperare
Pietre colţuroase, arzând se prăvăleau în văi
Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi

12
Alteori, se potopeau din cer foc şipucioasă
Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă
Gemeauprelung şi munţii, se aşezau mai bine
Prin faliile mari sau mici, despicate de genune.

***

13
Deodată glas de Tunet din ceruri a tunat
Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat
Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor
Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor.

14
Apele dulci şi-au descoperit în fine calea
Ocolind munţi şi dealuri, urmându-le valea
Alteori tainic, pe sub pământ unduind
Spre Marea cea mare, neobosit vălurind.

15
Aveau în ele sămâţa mişcării, a regăsirii
Şi totodată cea de răsfirare, a risipirii
Şi cât ar vrea Cel Rău să se împotrivească
Nu poate strâmba LegeaLui, dumnezeiască.

16
Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa
Avea de acum doar semn să dea
Şi tot ce închipuia, tot ce gândea
Sub ochii Săi magnifici se întrupa!

17
Pădure, vale, râu şi orice vietate
Se întrupau sub Verbul Său cu toate
Cer poleit cu stele, paşnic strălucea
Peste întreagă, această vie avuţie a Sa.

18
Şi peste această fremătare-VIAŢĂ
Peste acest mister învăluit în ceaţă
Născute din visare şi profund iubit
Dragul -din sfânt Izvor a izvodit.

19
El străbătea pustietăţi şi negurile întinse
Din constelaţii neştiute, ştiute, Necuprinse,
În nici o parte a infinitului, pe unde colinda
nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea.

20
Paşi grei ca viforul, ori paşi de adieri
Cutremurausau mângâiau pădurile ca ieri
El tot pleca şi revenea înamorat mereu
Să-şi vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu.

21
Ca să-L înduplece, să-I stea aproape
Ea începu foşnetul, şi susurul din ape
Ca să-I robească auzul, a început Cântarea
Ce nu se mai termină, cât mişcătoare-i marea.

***

Terra:
22
-Ingăduie-mi, O! Domnul meu, Preasfinte
Să nu Te mai strig azi ca mai-nainte
Te-oi cere cerului prin semn sublim
Să prindă-n noi rotirea, în dans să ne rotim!

Creatorul:
23
-Neprihănita Mea eternă, tu mireasă
Fi-vei pentru dumnezeire prea aleasă
Minune eşti, mireasmă şi surâs, icoană
Izvor de frumuseţi fără prihană.!

Terra:
24
-De ce-ai plecat stăpânul meu şi Domn
De ce m-ai părăsit când păsările dorm
Mi-e dragostea văpaie şi mi-e dor
Să simt iar suflul tău mistuitor.

Creatorul:
25
-Nu te nelinişti, nu te întoarce, tu. -Mi esti,
Frumoasa între frumoasele împărăteşti
Cu arome ameţitoare încântător mă străbaţi
Purtate pe aripile cailor tăi înaripaţi!

***

26
Seara-n câmpie, în amurg, printre flori
Când legănându-le, trece agale duhul, uneori
Auzi cum cântă-n cor pe tot Pământul
Tot ce e viu, de s-a înnoit în cântec vântul.

Terra :
27
Oceanele şi mările pulsează-n desfătare
Iar serile sunt pline de arome şi răcoare
E pace în văzduh, desăvârşită armonie
Efluvii de –ncântare mă inundă: ce să fie?

28
-E dragostea! Din nou îmi dă ocol
O simt în aer, o respir, vreau să mă scol
Dar, mă cutremură neliniştea trecând
Peste nevinovată, uimirea mea arzând!

29
-Să fie Înţeleptul, dragul meu venit?
Singurătatea din juru-mi, să se fi risipit?
Ah! cum -L aştept! Din slăvile cereşti
să vină cât mai iute... se aude: cine eşti?

Creatorul:
30
SUNT Cel ce ESTE, aerul care-l respiri
SUNT Cel care hrăneşte două firi
SUNT căutatul de firea pământească
SUNT Cel aflat în firea dumnezeiască.

31
SUNT Soare şi lumină, cerb şi ciută
SUNT cerul ce pământul îşi sărută
SUNT bucurie, sunt proaspătul izvor
Vulturi îndrăgostiţi ori porumbei în zbor!

Terra:
32
-Unde prea repede, din nou ai dispărut?
Ori poate mie doar mi s-a părut
Că mă cinsteşti să văd iar Măreţia Ta
O! Domnul meu, nu mă mai încerca...

33
Mi-e frig, e ceaţă, în juru-mi e tăcere
Nu mişcă nici un ram. Apropiere
vreau. Suflul Tău cald doresc pe sân
Alintă-mă copilăreşte, cu Tine să rămân!

Creatorul:
34
-Aşteaptă-mă! Nu te înspăimănta
Aşteaptă-mă! Mai vreau îmbrăţişarea ta
şi-am să-ţi aduc din cer mândră cunună
de stele aurite, cu aurul din altă Lună!

Terra:
35
-Mi-e jale şi mi-e viscol! Întoarce-Te Iubite
Toate în jurul meu se frâng ori cad, ispite
Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri
Mi-e dor de Tine, mă cheamă în primăveri!

36
Dar mi-e ruşine, trupul meu e gol, aşa
Nu pot să mă înfăţişez în faţa Ta
Sunt toată pentru Tine doar chemare,
Şi ochii mei nu se desprind de zare!

Creatorul:
37
-Am să te înveşmântez, iubita mea,
Ca pe cea mai aleasă, mândră stea
Cu cea mai verde mantie sub Soare
Anotimpurile fi-vor cu noi, în sărbătoare!

38
Deasupra, cer senin voi porunci să fie
Şi cât pe dealuri viţa va să fie vie,
Miros de roze, tuberoze şi arome rare
Îţi vor aminti de Domnul tău, pe orice cărare!

Terra:
39
-O! Preafrumosul chip fără de chip
În jurul meu te simt şi mă preschimb
La rându-mi în Împărăteasa Ta,
O! Domnul meu, iubirea Ta veghea!

Creatorul:
40
-Ce mândru azi te-ai îmbrăcat
Cât visul luminat al astei păduri de brad
Şi cât de sfânt este mirosul de tămâie
Ce fruntea mi-o dezmiardă, mă mângâie!

41
Iată! Am ajuns, mirabilă Grădină
În tine voi planta tot ce se îmbină
Cu strălucirea ta, minune, zână
În mijloc voi face să ţâşnească o fântână.

42
Ţi-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat
Şi gata să primească cu sete, neîntârziat
Sămânţa dragostei în fragedă lumină
Mereu aflată-n pregătire de înmulţire lină.

Terra:
43
-Sunt gata pregătită de –nflorire
Şi glasul păsărilor îţi dă ştire
Parcă au înnebunit de-atât amor
Trezesc în mine, înaltă vibraţie de dor!

Creatorul:
44
-Îmbogăţindu-te, pe mine mă îmbogăţesc
Şi cât va fi în univers suflu dumnezeiesc
Vei dăinui, iubita mea Ceamaifrumoasă
Giuvaer albastru, stea străluminoasă!

45
Holde vor undui pe trupul dulce
Şi-n ierburile-nalte, leii au să se culce
Uitând de foame şi de vânătoare
Seninul înconjurându-te-n splendoare!

Terra:
46
-O! eşti atât de geneos Preasfinte
În imnuri slăvitoare îmi voi aduce aminte
De toate, în zori şi pe-nserat să Ţi le cânt
Cât va fi lumină şi viaţă pe Pământ!

47
Dar vreau dezmierd! Şi iar mi-e dor
ştii că doar în alintul Tău mă înfăşor,
cuprinde-mă cu braţul Tău puternic, tandru
să-ţi simt vigoarea în aromele de leandru.

Creatorul:
48
-Ah!, mândra mea mireasă, mamă, soră
Îmi vine să te-nvălui iar în auroră
Veşminte noi să-ţi pregătesc de nuntă
Căci tot ce te conţine, în tine cântă!

49
Azi amcolindat tainica pădure trează
am văzut cum mugurul dorinţei durează,
Lianele îmbrăţişau copacii, ca în basm
Făpturi noi se desprindeau din ele, fantasm.

50
Am străbătut apoi în zori câmpia
Şi-am întâlnit acolo lanul, via
Îmi aţâţase pofta cu-a ei struguri
mi-am amintit atunci, aprinsele ruguri.

Terra:
51
Iar ai plecat... Te caut pe orbeşte
Nu te găsesc şi simt că spaima-mi creşte
Din dulce somn înrourată m-am trezit
Iubitul meu, iarăşi m-ai părăsit?

Creatorul :
52
-Chemarea ta-i în aşteptare cuibărită
Fără să ştii că eşti atât de mult iubită
Înlănţuie-mă cu braţele pe după gât
Şi lasă-mă prelung să te sărut!

Terra:
53
-O ploaie-mi eşti! Pe fierbinţeală când
Te dezlănţui, Tu Iubite, rând pe rând
În mine se deschid într-un adânc şi cresc
Cântări cu totul noi, şi imn împărătesc!

54
Apleacă-ţi iar privirea peste plai
Şi -ai să mă vezi cum sunt: gură de rai
Sunt un copac înmiresmat, un tei
Doar pentru Tine şi pentru ochii tăi.

Creatorul.
55
-Te văd. Tu eşti fără de seamăn
Nu ştiu cu cine să te mai aseamăn
Tu mândră, mamă, soră, cânt
Nu ai egală-n cer, tu eşti Pământ!

56
Când luminau dinspre-năuntru ochii tăi
Ce se făcuseră din mure, doar văpăi
Melos ritmic, slăvitor îmi năvălea-nauz
Că nu puteam să plec sau să refuz...

Terra:
57
-Din chiar a zilei primă, sfântă oră
Mi-e inima-cântec, scăldată-n auroră
Şi în lumină aurie mă-nveşmânt
Iar seara, în pacea Ta adâncă mă cufund!

58
Întinde-ţi aripile peste mine iar
Că-mi simt din nou câmpiile sub jar
Adie-mă cu dragoste şi cu răcoare
Eu sunt iubita Ta, gata să-nfloare.

Creatorul:
59
-În delta fermecată am s-ajung şi însetat
De tandră, unduioasă îmbrăţişare, am să fac
Vijelios să te inunde şi urce-n tine dorul de suit
În miraculosul, pomul vieţii, veşnic înflorit

Terra:
60
-M-am tulburat când s-a apropiat
Planeta Venus, ameninţând ca un păcat
Apele toate mi-au ieşit din maluri
Marea gemea a muget, înfuriată-n valuri.

Creatorul:
61
-Cum ai putut să crezi că voi lăsa
Să fie pustiită, draga, iubita Mea
Când Eu străbat-noptări şi ceţuri dese
S-ajung la tine, pe covoarele-ţi alese!

62
E iarba asta îmbietoare o minune sfântă
E darul meu, cerescul dar de nuntă
Şi văd cum în mătasea de smarald
Se vor cuibări: odor şi drag cu drag.

Terra:
63
-Iubite! ascultă seara-n concert privighetori
Stârnite blând de aştrii Tăi strălucitori
Şi triluri felurite curg, -auzi cum sună
În pliscurile lor urarea: "noapte bună".

***

64
Şi milioanele de ani trecură-n desfătare
Cum trec azi turmele sătule spre culcare.
-SUNT Tatăl Dumnezeu şi pe-astă stea albastră
Face-vom chip după asemănarea noastră!

Creatorul (către Fiu):
65
Aici e locul Tău de veghe, al împlinirii
Aici e locul predestinat al mântuirii
De aici se va vesti în univers c-alungi oftatul
Aici Eşti pururea Prezentul şi Aşteptatul!

Creatorul (către Terra):
66
-Locuitorii tăi, ademeniţi spre taină şi mister
Vor căuta înfocaţi minunile din cer
Cei înţelepţi te vor vedea pe tine alintoasă
Spre Alesul tău cum din privire nu te lasă.

67
Şi asemeni nouă, în alinturi, tămăduitor
Potir scânteietor, cu vin dulce, neameţitor
vor bea,Mă vor sărbători cu albii crini
Crescuţi prinos lângă pădurea de măslini.

68
Te vei topi din nou de dor adânc
De strângere, de zbatere-n prelung
suspin- sub boltasenină, îmbietoare
iar Armonia va triumfa râzând sub Soare!

69
Ai grijă! Depărtat/Apropiat şi Veşnic SUNT
În veşnicie vreau cu mine să te port, Pământ!
Eu sunt zelos şi vreau ca şi prin tine
s-alung din Galaxie întunecimea, cu lumine.

70
Să mă iubeşti cu o dragoste nemaivăzută
Şi neclintită-n ea să fii, precum o stâncă
Dar, ia aminte! Gelozia adesea mă sfâşie
Şi fulgere devastatoare devin atunci, o mie!

Terra:
71
-O! Domnul meu! Tu viaţa mea-n rotire
Printre -nmiite astre, neasemuitul mire
Te-ai tot mărit şi imn de slavă aduc eu Ţie
Celui mai Mărit întru întreaga Împărăţie!

72
Slavă Ţie! că m-ai împresurat cu Lumină
Să niciodată peste mine, nu e noapte deplină
Atunci când o parte mi-e întunecată
Cealaltă tresaltă în lumină împărată.

73
Slavă Ţie! pentru Legile divine
Slavă Ţie! pentru tot ce vine de la Tine
Slavă Ţie! pentru putere şi cârmuire
Slacă Ţie! pentru întreaga Ta zidire.

Creatorul:
74
-Eu voi veni din nou, iubita mea
În puritate înveşmântează-te, în nea,
Voi sosi cu foame mare ca înfometaţii
Să înmulţesc iubirea în tine şi în spaţii.


Terra:
75
-Apropie-Te Doamne, iar ca-n început
Cu dragoste arzătoare şi tumult
În spaţiu, înspre Soare te aşteaptă
Iubita, draga Ta visând, nestrămutată.

Creatorul:
76
-Ţi-e cerul azi prielnic şi este plină vară
Dorinţa mea-I stârnită tot ca odinioară
Cu tunet vin la tine, nu te înspăimânta!
Cu osanale aşteaptă-mă! OSANA!

Terra:
77
-Mi-oi face azi alai din azalee
Te-oi aştepta între dealuri, pe alee
Şi tainic mă voi preface în "nu mă uita"
Eşti Împăratul meu, iar eu iubita Ta!

Creatorul:
78
-Sărută-Mă cu "gura leului" o dată
Şi muşcă-Mă cum "muşcă" o muşcată
Să M-ameţească val parfumat de iasomie
Şi seara iară dor de tine-Mi vie!

79
Tu, cu iubirea Mi-ai stârnit Puterea
Şi mă ademeneşti mereu cu reînvierea
Minunii tale tainice, sub cerul de azur
Eşti loc ales, de altar, eşti gândul pur!

Terra:
80
-Eu locul, TuAltarul, Imensitate
Tu Domnul, Tu Iubitul, al meu frate
Pe veci Întâiul, Unul şi Alesul
Aici mi-e semănatul şi culesul.

81
Încrederea în Tine este copleşitoare
Şi nicăieri, îţi jur, nu este loc sub Soare
Cuib cald, prielnic vieţii să-mi adun
Dragostei Tale luminoase mă supun!

82
Statornică-ţi voi fi cât universul
Îşi va cânta şi simfoniile şi versul
Pajişte voi fi cu apă curgătoare
Şi trandafirul tău la cingătoare!

Creatorul:
83
-Ştiu că spui adevărul, după alaiul care
Prietenos mă întâmpină pe orice cărare
Înmuguresc de drag pomii înmiresmând
Căci tu adormi mereu cu mine-n gând!

84
Te voi plimba în spaţiu, infinit
Ţinându-te aproape de Lună şi de Soare
Şi-ţi voi aşterne la picioare stele
Să călătoreşti în slavă printre ele!

Terra:
85
-O! Eşti atât de generos Prea Sfinte
În imnuri slăvitoareîmi voi aduce aminte
Pe toate în zori şi pe-nserat să Ţi le cânt
Cât va fi lumină şi viaţă pe pământ! (repetă 46)

Creatorul:
86
-Sunt vesel şi sunt mulţumit
De felul cum Te-am împodobit
Maramă abia ghicită, de amurg
Ţi-acoperă şăgalnic rodu-n părg.

Terra:
87
-Mi-a răsărit, din dorul meu sihastru
În pântec, neştiutul soare albastu,
Mi-e o lumină azurie întreg interiorul
Vibrezîn undaTa, precumfiorul!

Creatorul:
88
-Munţii neclintiţi întru mărirea lor
Stau strajă răsăritului cu dor
Iarpeste dealurile cu meri, pruni
Chipul luminii face iar minuni.

Terra:
89
-Slavă Ţie! pentru candoare şi veşnicie
Pe care o risipeşti cu dărnicie
Slavă Ţie! pentru raza de rămas bun
A Soarelui, ce apune pe tainicul lui drum!

90
Slavă Ţie Celui ce în cale -Ţi foşnesc
De dragoste toţi codrii şi ţâşnesc
izvoarele, apele susură, se bucură
Vieţuitoarele în tihnă Ţi-aduc rugă!

91
Slavă Ţie pentru iubirea învăluitoare
A tuturor văzutelor şi nevăzutelor care
Din Izvorul minţii Tale de Împărat
Au prins contur când viaţă ai modelat!

92
El, numai El este Iubitul, visul, viaţa mea
El e mult Aşteptatul, în zare se zărea
Câmpiile, livezile înfloresc când vine
Albinele se-ntrec în zumzet prin grădine.

93
De atâta drag, de atâta chin
Cresc nebune tufele de rozmarin
Şi de atât al dragostei noroc
Înfloresc lăstarele de busuioc.

***

Terra:
94
-De sărbărori m-ai îmbrăcat în alb
Zvonde cântec se aude în câmpie, dalb
Cu nestematele zăpezii pe obraz
Te aştept Iubitul meu Cel veşnic treaz!

95
Acolo sus, pe piscu-nzăpezit
Spre Tine Doamne m-am dezlănţuit
Dar nu erai, erau doar mândrii zorii
Şi Atotputernicia Ta-n splendorile ninsorii.

96
Te ascultam... Tăcerea Ta m-acoperea
Şi auzem ce n-auzise nimenea
Un cânt sublim de dincolo de spaţii
O simfonie vibratorie, din Constelaţii.

97
-Dă vuiet viaţa în stăfunduri iar
În apele descătuşate, în lacul clar
Se zbenguiesc toţi peştii mici şi mari
Simţurile-mi zboară fără de hotar.

98
-Te iubesc cu iubirea mea curată
Ofrandă mai preţioasă ca o nestemată
Te iubesc, nu ca fecioara, nu ca o femeie
Te înconjor şi te pătrund ca o Idee.

99
De aceea înţeleg prea bine, ştiu
Că tot ce este în univers şi este viu
De Sfânta Mână, dreapta Ta fost-a zidit
Şi toate-Ţi cer din Mână, ciugulit.

Terra (spre sine):
100
Eu am un singur drum...e drumul Său
Dar el, Iubitul, Măritul Dumnezeu
De toate rând pe rând se îngijeşte
Orbitele, pe rând le cercetează, le întăreşte

101
Spre El aleargă sufletul din mine
Spre El alerg, deşi eu ştiu prea bine
Că doar voinţa Lui este poruncă
În toată armonia ce-o risipeşte încă

***

Terra:
102
-Îmbrăţişează-mă! Învăluie-mi întregul
Şi munţii mei de vis, cu aprinere-I sărută!
Suntpe veci a Ta-nfidelitate, doar a Ta
Mă clatin uneori, în aşteptare grea!

Creatorul:
103
-Ţi-e răsuflarea înmiresmată, dulce
Iar gura ţi-este miere, gândul duce
Unde a fost culeasă, în Valea Soarelui
Frumoasa Mea, mândria Domnului.

(variantă 103)
Ţi-e răsuflarea înmiresmată, dulce
Iar gura ţi-e ca mierea curată de aglice
Culeasă cu iubire, din Valea Soarelui
Frumoasa mea, iubita Domnului.

Terra:
104
-Fruntea cu mirt şi aloe mi-o stropesc
Şi simt cum lin mă îndumnezeiesc
La gândul că Tu, de acolo din tării
Iubitul meu, neîntârziat la mine iară vii.

105
Te iubesc ca pe un frate, ca pe un tată
Iubire pură, nemaitrăită vreodată
Slavă Ţie, Osana! Împăratul meu!
Pe vecie Slavă Ţie, Mărite Dumnezeu!

Creatorul:
106
-Tu trebuie să ştii că sunt chemat
În depărtările întunecate, neîncetat
Dar ca chemarea ta de taină-n duh
Imnuri de slavă, ca în altarul tău n-ascult.

107
Slăvit să fii! apele zglobii îmi glăsuiesc
Slăvit să fii! îmi cântă păsările împărătesc,
Slăvit să fii! zic dobitoacele prin behăit
Slăvit să fii, Înveşnicitule, de neajuns iubit!

Terra:
108
-Dar şi tăcerea e o dovadă de iubire
Tot ce mişcă-n mări, oceane, muţi din fire
Tot pe tine, Întâiul, Măritul, Te slăvesc,
Atunci când marea cântă şi ei se înmulţesc.

***

Terra: (spre sine)
109
Pe Tronul Său orbitor, Împărătesc
Din care iubirile nicicând nu isprăvesc
Acolo stă-n mărire şi în unică slavă
Domnul, căruia îi sunt supusă, sclavă.

Spre Creator:
110
-Ţi-s ochii mai strălucitori ca două stele
Iar eu în Tine sunt,- sunt una dintre ele
Tu din întuneric ai măiestrit lumina
Eu sunt lumină albastră, sunt pupila!

Creatorul:
111
-Prin tine vede un ochi al meu frumosul
Ţie ţi-aduc acum îndestulat prinosul
Şi binecuvântarea mea, ca zestre
Să ţi-o aşezi în vastele-ţi ferestre!

112
Eşti plin de daruri, Tu, O! Preamărit
Dar dintre darurile minunate, Nepreţuit
Esteal Vieţii şi al Iubirii sfinte DAR
Revarsă peste toate, Doamne, HAR!



vezi mai multe poezii de: Elena Armenescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.