Elogiu ființei iubite (iluzoriu) - Gabriel Stanciulescu
Poezie adăugată de: Gabriel Stanciulescu

    miercuri, 22 iunie 2016

Iubită ființă ai candorea,
Petalelor în flori de Mai,
Ai zâmbetul cu strălucirea
Luminii sfinte-n colț de rai.

Iubită ființă ești fiorul,
Născut în nopți albe cerești,
Esti voluptatea, ești tumultul
Ești răul ce ți-l mai dorești.

Am spaime multe, parcă-s vrăji,
Hrănesc dorința cu suspine,
Nu rar se nasc în mine griji
Că ziua noastră nu mai vine.

Iubită ființă suntem noi,
Povestea ce începe azi,
Se poate naște doar în doi
Deschide-ți sufletul și crezi!

Nu-i timp prea mult a savura,
Puținul ce ne-a mai rămas,
Din an în an simțim povara
Și tremurul sfios în glas.

Nu-i bai și nu ne este teamă,
Mai trece-un timp și anii nu-s,
Refacem în memorie seama
Și pașii ce nu i-am parcurs.

Veni-vor ani înlănțuiți la pas,
Cu patimi mici și tandră dăruire,
Să luăm iubito, tot ce-a mai rămas
La asfințit, din patosul numit iubire.

Și-n anii grei cu saci povară,
Cu pasul greu dar capul sus,
Vom colinda ca-n luni de vară,
Prin vămile călăuzite de Iisus.



vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.