Măsor cu Ochi pătrunzător
Orice Durere-mi iese în cale -
Mă-ntreb de cântăreşte cât a Mea
Ori mai uşoară pare.
Mă-ntreb de e răbdată mai de mult
Ori tocmai a început -
De Când o am pe a Mea - nu ştiu -
A-mbătrânit de mult
Mă-ntreb - Acei loviţi în viaţă
De-ar fi să îndure a doua oară
Şi de-ar putea alege - ar mai încerca -
Ori poate ar vrea să moară -
Pe Unii-i văd - cum suferă îndelung -
Şi-ntr-un târziu, un zâmbet au pe chip -
O imitaţie a Luminii
O pâlpâire de Opaiţ sleit -
Mă-ntreb - când Anii se adună
Milenii - peste Răni amare -
Mai pot avea cumva puterea
Să le aducă Alinare -
Ori ei străbat Veacuri de Nervi
Răscolind tainiţele firii -
Să dea peste Dureri mai mari -
Ce-ntrec Durerile Iubirii
Cei care Suferă - sunt mulţi -
Şi pricini sunt - o mie -
Moarte e una - şi o dată vine -
Şi ochii-i bate în cuie
Există Durerea din Dor - şi cea a Nepăsării -
Durerea ce se cheamă "Disperare"
Există Despărţirea de cei dragi -
Despărţirea de Locuri Natale
Eu nu-mi pot defini Durerea -
Dar mă ajută Darul
Sfredelitoarea Mângâiere -
Să-mi pot răbda Calvarul
Să văd - ce fel de Cruci există -
Şi-n ce fel se pot duce -
Şi dacă seamănă - Vreuna -
Cu Propria mea Cruce
vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.