Enigma Timpului - Flavius Laurian Duverna
Poezie adăugată de: Duverna

    miercuri, 24 februarie 2016

Enigma Timpului

Mă uit la timpul care zboară
Pe pânza vremii lăsând scris
Doar c-amintirea... unui vis -
Ce poartă-n sunet de vioară
Melancolii din viaţa amară,
Pierzându-se-n eternu-abis.

Mă uit la timpul care trece
Ducând cu el spre veşnicii
Atât de multe... nostalgii -
Ce de gândeşti te lasă rece,
Privind toate ce se petrece
’Ncotro te duci, de unde vii.

Mă uit la timpul ce nici când
El nu s-o-ntoarce niciodată
Din calea sa nestrămutată,
Căci hotărît, e doar un rând
Prin viaţa aceasta el trecând,
Să-şi pună pecetea marcată.

Mă uit la timpul ce se duce
Chemat de forţa creatoare,
Grăbind sfârşitul ce se pare
Că viaţa cea de veci aduce
Prin Jertfa sacră de la cruce,
A Domnului scumpă salvare.

Flavius Laurian Duverna



vezi mai multe poezii de: Duverna




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulţumim pentru consideraţie!
Duverna (autor)
joi, 03 martie 2016


Poemele tale au acea substanta ce te patrunde.
marian
miercuri, 24 februarie 2016