Erezia paradisului pierdut - Costel Zăgan
Poezie adăugată de: Costel Zgan

    joi, 11 februarie 2016

Când mă gândesc la tine iubito flăcările îmi
invadează viața Nicio lacrimă nu mă poate
stinge Niciun ocean nu-mi poate potoli setea
Sunt un munte de sare ambulant
Călătoresc clandestin
între două lumi
Fiecare pas comite un sacrilegiu la adresa sin
gurătății Nu mă laud decât cu soarta mea absurdă
Restu-i paradisul pierdut

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ



vezi mai multe poezii de: Costel Zgan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos...
mirimirela
luni, 15 februarie 2016