ETERNITATE - Larisa Bălan
Poezie adăugată de: LarisaBalan

    joi, 10 martie 2016

În vechiul sat respiră Eternitatea,
Miros a om nu se mai simte,
Morții își țin încuiată poarta,
De dor se sparg geamurile prăfuite...

Vântul refuză să mai bată,
Nu mai are cui să-i fie frig,
Și-ncet se lasă-o noapte caldă
Peste visele c-ușor, ușor se sting...

Pe străzi plutesc doar gândurile uitate,
Ale celor ce mai ieri zâmbeau naiv,
Azi nu se mai aud nici șoapte
Și totul pare inutil, tardiv...

Pe geam se uită păianjeni doar,
Ce dorm acum în case noi,
E-un teatru mut, ce lasă gust amar,
Spectacol al uitării ce n-are spectatori...

Fug spre apusul urletelor sparte,
Privesc-nainte, din urmă să nu-I prind!
Se-ncruntă crucile pe case atârnate
Și coroane scârțâie veninul unui grav destin...



vezi mai multe poezii de: LarisaBalan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Imagini inedite şi un final pe măsură. Felicitări Larisa
balan
vineri, 11 martie 2016


Mi-a placut, am rezonat cu senzatia capturata in poem.
mitica
vineri, 11 martie 2016