Noapte cu patru luni
şi un singur copac,
cu o singură umbră
şi o singură pasăre.
Caut în carnea mea
urmele buzelor tale.
Izvorul sărută vântul
fără să-l atingă.
Port acel NU ce mi-ai dat,
în podul palmei,
ca o lămâie de ceară aproape albă.
Noapte cu patru luni
şi un singur copac.
În vârful unui ac
stă dragostea mea, rotindu-se.
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.