Casida femeii tolănite - Federico Garcia Lorca
Adăugat de: Gerra Orivera

Când te văd goală îmi amintesc pământul.
Pământu-ntins, neprihănit de cai.
Pământul fără-o trestie, formă pură
închisă viitorului: hotar de argint.

Când te văd goală înțeleg neliniștea
ploii ce caută un mijloc fragil,
ori febra mării cu chip uriaș
ce nu-și întâlnește lumina obrazului.

Sângele va suna prin iatacuri
și va veni c-o sabie fulgerătoare
dar tu nu vei ști unde se ascund
inima broaștei sau violeta.

Pântecul tău e-o luptă de rădăcini,
buzele, o auroră fără contur,
sub caldele roze-ale patului
gem morții schimbu-așteptându-și.



Traducere Teodor Balș



vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.