Ziua de naştere - Fernando Pessoa
Adăugat de: Cristian Ovidiu

Pe vremea când îmi sărbătoreau ziua de naştere
eram fericit şi nu murise încă nimeni.
În casa veche şi pentru mine aniversarea devenea o străveche tradiţie
şi bucuria tuturor, şi a mea, era asemeni unei religii.

Pe vremea când îmi sărbătoream ziua de naştere
eram de-o sănătate robustă care mă făcea insensibil la viaţa lucrurilor
şi inteligent printre cei din familie care îşi puneau speranţa în mine.
Când am început să sper, nu ştiam ce înseamnă speranţa.
Când am început să păşesc în viaţă, pentru mine viaţa
nu mai avea nici un sens.

Şi ceea ce mă consideram eu însumi,
ceea ce rudele vedeau în mine, pline de dragoste,
ceea ce eram în serile de petrecere în ambianţa pe jumătate provincială,
pe când eram copil şi ei mă iubeau,
o, Doamne, de-abia azi ştiu ce eram, cât timp a trecut
la ce depărtare!
(Nici nu-mi dau seama...)
O, vremea când îmi sărbătoream ziua de naştere!

Ceea ce sunt azi se asemuie umezelii din spatele casei
din care izvodeşte igrasia pereţilor...
Ce sunt eu azi? (Casă în care fusesem iubit
tremură prin lacrimile mele)
Ce sunt eu azi? Casa-i vândută,
cu toţii sunt morţi,
ca un chibrit ars mi-am supravieţuit mie însumi...

Pe vremea când îmi sărbătoreau ziua de naştere...
Că o fiinţă care închide iubirea e timpul acesta,
fizica dorinţa a sufletului să se regăsească iarăşi acolo
printr-o călătorie metafizică şi carnală,
ca o dedublare între eu şi mine...
Să mănânci trecutul ca pe-o pâine a foamei, fără timpul cu unt între dinţi!


Cu o limpezime care mă orbeşte văd încă o dată tot ce-i aici...
Masa acoperită pentru oaspeţii mei, cu frumoase modele
pe vase, şi cu mai multe pahare,
servanta cu mâncăruri alese- prăjituri şi fructe,
resturi de umbre sub pomieră-
bătrânele mătuşi, feluriţi veri, şi totul era aici de dragul meu,
pe vremea când ei sărbătoreau ziua mea de naştere!

Opreşte-te inimă!
Nu te mai gândi! Lasă gândurile pe seama capului!
O, Doamne! O, Doamne! O, Doamne!
Azi nu mai am zi de naştere!
Câtă tristeţe!
Mi se înşiruie toate zilele.
Voi îmbătrâni dacă mai am zile:
Nimic mai mult.
Mă înfurii gândindu-mă că nu am luat cu mine
trecutul risipit în scurgerea zilelor!
O,vremea când îmi sărbătoreau ziua de naştere traducere de Petre Stoica



vezi mai multe poezii de: Fernando Pessoa




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.