1.2 Predoslovia lui Firdousi - Laudă înțelepciunii - Firdousi
Adăugat de: ALapis

Înţeleptule, acesta-i locul de-a grăi molcom
despre cât preţăluiește-nțelepciunea la un om.
Deci vorbeşte şi arată ceea ce-i în mintea ta,
dă-i merindă în ureche celui ce te-o asculta.
Ea, priceperea, e darul, dintre daruri mari, cereşti,
cel mai bun, şi-i faptă bună-n laude s-opreamăreşti.
Ea, priceperea, în viaţă-i călăuza tuturor,
inima îmbucurindu-ţi, ea îţi sare-ntr-ajutor
şi în lumea pământeană şi în lumea de apoi.
Judecata ți-i izvorul care-aduce în şuvoi:
bucurie şi mâhnire, folosintă şi ponos.
Dar dacă făclia-şi stinge, omul cel mai luminos
nu-şi mai află multumire. Astfel zice-un om deştept,
plin de însuşiri, cuvinte ce-l hrănesc pe întelept:
„Omul care nu ascultă-al judecății sale glas,
singur s-o sminti pe sine, sângerînd la orice pas;
înteleptul îi va spune că-i nebun şi de nimic,
şi ai săi o să-l socoată printre ei: un venetic".
Prin pricepere tu prețui şi ai merite de soi
şi în lumea pămînteană şi în viata de apoi,
şi acel a cărui minte sfărîmată zace zob,
cade-n mrejele robiei şi ajunge un neghiob.
Judecata este ochiul duhului, şi de socoti,
trebuie să vezi că, fără acest ochi, tu n-o să poți
nici o clipă să ocârmui lumea de pe-acest pământ !
Tu pricepe că din câte zămislite-s de cuvânt,
ea, lumina cugetării, plămădită-i cea dintâi.
Peste suflet ea e paznic treaz veghind la căpătâi;
ei îi datorezi deapururi mulțumiri', şi multumiri
adu-i prin grăirea-ti dulce, prin aprinsele-ti priviri.
Doar prin ea iți vin atîtea bune dar Şi rele-ți vin.
Sufletul şi chibzuința cin' le-o lăuda deplin?
De-aş putea eu, oare, fi-voi înteles? Cum nimeni nu-i
gindului să-i deie haină potrivită, să ne spui,
omule-ntelept, cum lumea s-a făcut dintru-nceput.
Eşti făptură dintru-Acela care lumea au făcut,
ştii şi cele-atotştiute şi ce-n taină s-a ținut.
Ia-ți deapururi chibzuința călăuză-n drumul tău,
ea te-o sprijini departe să te ții de ce e rău;
cată-ți calea după vorba celor care multe ştiu;
mergi prin lume, le grăieşte tuturor; cuvîntul viu
bine cînd îl vei pricepe de la toti cei intelepti,
fără de răgaz învață ! Cînd putea-vei să-ti indrepti
ochii-n ramuri din copacul vorbei care dă lumini,
vei simți că-atotştiința nu-i pătrunde-n rădăcini.

Cronica Șahilor

traducerea George Dan



vezi mai multe poezii de: Firdousi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.