9.9.(10.9.9.3)Kei Khosro. Rostam izbi în miezul nopții seraiul lui Afrasiab - Firdousi
Adăugat de: ALapis


Şi vitejii se porniră spre serai la-Afrasiab,
şi ajunseră la vremea de odihnă şi de somn;
frâiele pe şei zvârliră, şi-apoi traseră cu toţi
paloşele răzbunării. Rostam poarta apucă
şi zăvoarele îi smulse, si se năpusti-n serai
mai sălbatic decât leul. N-au fost decât lovituri
date şi primite-n parte, spade-n ciocnet fulgerând,
ploaie de săgeţi şi suliţi ! Capetele celor mari
se rostogoliră; mâna cu ţărină se umplu,
gura se umplu cu sânge. Sub portalul ce dădea
spre-ncăperea-mpărătească, Rostam hăuli prelung:
„Fie-ţi somnul cât mai dulce, capu-ţi fie plin de vânt !
Tu ai adormit pe tronu-ţi, pe când tânărul Bijan
sta în temniţă; crezut-ai că pe drumul din Iran
e cumva, de fier, vrun munte? Scoală-te ! Sunt eu, Rostam
din Zabulistan, feciorul lui Zal, si-acum vreme nu-i
de dormit, trândăv, prin paturi ! Spart-am porţile şi-am spart
lanţurile închisorii căreia spre-a o păzi
i-ai pus strajă-o stâncă mare şi Bijan e slobod azi
din belciuge şi din fiare; nimenea n-ar trebui
să-şi năpăstuiască-atâta ginerele său iubit !
Cel război care-ţi aduse sângele lui Siavuş
ar fi trebuit să-ţi fie de ajuns; o, josnic om,

răspândit-am împrejuru-ţi doar mormane de ruini —
totuşi ai râvnit la viaţa lui Bijan; dar bine văd
că-nrăită ţi-i simţirea, cugetul rătăcit !"
Şi strigă Bijan acestea: „O, tu, tiurc mârşăv şi tâmp,
ţi-aminteşti că de pe tronul ăsta şi-n ăst loc măreţ,
în picioare şi ostatic dinainte-ţi m-ai ţinut ?
Ti-am cerut să lupt asemeni unui pardos, însă tu
mâinile mi-ai strâns în fiare aspre cum e un pietroi.
Iată-mă acuma slobod, şi-astfel cum n-ar îndrăzni
să dea piept cu mine leul groaznic şi inverşunat !"
Strigătele-i deşteptară-n pieptul lui Afrasiab
temeri vechi, şi prin seraiu-i izbucni în urlet lung:
„Bravii mei sunt puşi în fiare de înşelătorul somn?
Cine dintre ei râvneşte la pecete, diadem,
să le taie ăstor duşmani orice cale spre ieşiri !"
Pretutindeni răsunară răcnete şi paşi grăbiţi,
sângele vărsat se scurse-n valuri din serai în porţi,
şi oricine vru să iasă, într-o clipă fu ucis !
Şi pe când se răzbunară grabnic cei iranieni,
urmele de prin lăcaşu-i îşi pierdu Afrasiab.
Al lui Rakş stăpân pătrunse în picioare răvăşind
si covoare şi crivaturi; spăimântatele femei,
chip de zâne pari, roabe de-ale lui Afrasiab,
apucară de mâini perşii dragi, nepăsători stringând
mândri cai cu şei din plopul geluit şi căptuşit
cu pestriţe piei de pardos, şi cu nestemate-n şir;
apoi din palat ieşiră şi cărându-şi prada lor,
lungi popasuri nu făcură prin Turan. Rostam zori
mersul cailor de grija jafului cărat de ei,
şi de teama ca-ntâmplarea să nu se sfârşească-n rău.

Cronica Șahilor

traducerea George Dan



vezi mai multe poezii de: Firdousi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mă bucur de trecere și aprecierea acestui autor,Yanna!
Cu drag !
ALapis
marţi, 26 iulie 2016


Ce dar minunat pentru inima sunt astfel de scrieri!
yanna
marţi, 26 iulie 2016