XVI.1. Kobad fiul lui Piruz. Prințul Kesra îl doborâ pe Mazdak și-l trimise la moarte - Firdousi
Adăugat de: ALapis

Mazdak dis-de-dimineaţă din palatu-i se-ndreptă
către şah zicând acestea: „O puzderie de capi
ai învaţaturii noastre şi ai noştri credincioşi
cu neprihănite inimi au venit din patru zări,
să-i aduc, să-i fac să plece ?"
Auzindu-l pe Mazdak,
şahul porunci de-ndată către al său cămăraş
să-i primească; Mazdak zise preaputernicului şah
„Locul ăsta prea îngust e pentru gloata celor mulţi;
cred că n-or să aibă unde sta-naintea lui Kobad,
cred că bine e să mergem în câmpie spre-a-i vedea."
Şahul porunci să-i poarte tronu-afară din serai
şi din sala de-ascultare-n tron să-l poarte către câmp.
Şi ajunseră-n câmpie treizeci mii mazdakieni
şi se-nfăţişară veseli dinaintea lui Kobad.
Mazdak zise către şahul lumii : „O, tu, care eşti
mai presus de-nţelepciune și de binecuvîntări !
Află că doar fiu-ţi, Kesra, legea nu ne-o-mpărtăşi;
cu ce drept se-ndepărtează ? Trebui-va să-i cerem
o făgăduială scrisă chiar de însăşi mâna sa
că se leapădă de calea asta rea. Cinci lucruri fac
să ne-abatem de pe calea dreaptă, şi-omul înţelept
la acestea cinci nici una nu mai poate-adăuga —
iată-le întâi e pizma, răzbunarea-n rândul doi,
cea de-a treia e mânia,-a patra-i anevoia grea,
şi a cincea-i lăcomia ce-nrobeşte pe-orice om.
Dacă birui divii-aceştia citeşicinci, abia atunci
îți va fi vădită calea Celui peste lumi stăpân.
Doar cinci lucruri fac anume că femei şi bogătaşi
sunt perzania credinţii-adevărate pre pământ ;
trebuie daţi în mâna obştii, dreapta lege dacă '
vrei să nu-ndure vătămare. Numai priri femei se nasc
pizma, pofta, trebuinţa, care, tainic, se-ntreţes
cu mânia, răzbunarea, şi-atunci divu-ntunecat

Notă informativă :
Kesra Nusiran (513-579), fiul lui Kobad, unul dintre cei mai puternici
şahi Sasanizi, care a înăbușit răscoala lui Mazdak.

mintea-n cap le-o rătăceşte celor care-s înţelepţi;
deci să-ncapă-n mâna obştii şi femei și bogătaşi !"
Glăsuind aceste vorbe prinse mâna lui Kesra,
faptă ce-l uimi pe prinţul tronului iranian ;
tânăr şi vestit, el, mâna cu mânie şi-o smuci
şi privirea şi-o întoarse de pe ochii lui Mazdak.
Kobad zise către-acesta surâzând : „De ce îi iei
lui Kesra mânia-n seamă ?" Îi răspunse-astfel Mazdak :
„Prinţul urmăreşte-n taină altă cale decât cea
dreaptă care e a noastră şi de legea noastră. nu-i."
Sahul lui Kesra îi spuse : ,Nu e bine să te-abaţi
de la legea-adevărată." 'dădu răspuns Kesra :
„Dacă-mi dai o păsuire, dovedi-voi în curând
că părerea asta-i calpă, şi ce-i calp şi ce-i stricat
când ieşi-vor la iveală, ceea ce-i adevărat
străluci-va chiar sub ochii-ţi !" Glăsui-ntr-astfel Mazdak :
„Şahului, ce luminează lumea, câte zile-i ceri ?"
Prinţul Kesra îi răspunse: „Am nevoie de cinci luni;
într-a şasea, voi răspunde şahului de-a-fir-a-păr."
Se-nţeleseră ei astfel şi se-ntoarseră din câmp,
iar Kobad cu fruntea-n slavă merse în seraiul său.
Kesra peste tot trimise oamenii ce şi-i ştia
învăţaţi şi-având putere să îi sară-n ajutor.
Kesra ascultă bătrânii, şi-apoi merse la Kobad
şi despre Mazdak îi zise : „Iată vremea a venit
s-aflu lege-adevărată; dacă e în ea Mazdak,
dacă şi învăţătura lui Zardoşt e calpă,-atunci
smulge-voi urzica asta din adâncul inimii,
şi în locu-i însuşi-voi legea sfântă-a lui Mazdak.
Dacă nu e bună calea ce-a urmat-o Fereidun,
lumea trebuie să se scape şi de Zend-Avesta-acum,
căci deajuns e-nvățătura proorocului Mazdak,
şi-oamenii drept călăuză va să-l aibă doar pe el.
Dar vorbirea-i de e calpă, de nu merge-n calea Lui,
Domnului preasfânt, atuncea tu întoarce-te scârbit
de pe calea-i şi credinţa-i, şi zmintitele-i cerinţi
zvârlete cât mai departe, şi mi-l dă în mână viu,
şi pre el şi pre aceia care sunt părtaşii lui,
creierii să li se smulgă să fie jupuiţi !''

Pe când, dis-de-dimineaţă, Soarele işi arătă
mândra lui coroană de-aur şi părnintul se făcu
un ocean de fildeş proaspăt, fiul dulce grăitor
al lui Kobad, şahul lumii, cu mubezi şi cu cei
mari merseră întins şi-olaltă la seraiul şahului ;
merseră-nde-ei şoptindu-şi, calea dreaptă căutând.
Un mubed care din gură inimile fermeca,
se înfăţişă naintea lui Kesra şi-a graiului
poartă şi-o deschise-n faţa adunării şi-agrăi
lui Mazdak : „O, tu, ce cauţi adevărul ! Ai adus
nouă lege-n omenire, şi-n devălmăşie-ai pus
şi femei şi bogăţie. Dar cum va cunoaşte-un fiu
cine e al său părinte, şi părintele-al său fiu?
Dacă toţi sunt deopotrivă, dacă oameni mici şi mari
nu mai au vreo osebire, care vor mai vrea atunci
să slujească şi cum, oare, lumea se va cârmui?
Pentru tine, pentru mine, cine va trebălui,
cum deosebi-vom, oare, pre cei buni de cei mârşăvi ?
Şi când răposa-va omul, cine îi va moşteni
casa din părinţi, norocul, când un şah şi un fierar
deopotrivă-or fi? 0 lume s-o schimba într-un deşert ;
nu, nenorocirea asta să n-ajungă în Iran.
Când stăpâni sunt toţi, pe unde sunt acei ce-s simbriaşi?
Când au câte-o visterie, vistiernic cine e?
Niciodată nici un ctitor de credinţe n-a grăit
cum grăieşti tu care-n taină, lucru unui div făcând,
către iad i-ndrumi pre oameni ; şi-acest rău să nu-l socoţi
singur printr-atâtea rele !"
La cuvintele-i, Kobad
tulburându-se, dreptate îi dădu celui mubed!
Kesra se uni cu-acesta, şi de zbucium se umplu
duhul celui fără lege. Adunarea lung răcni :
„Mazdak să nu mai rămână lângă cel care-i stăpân
pe coroană ! El ne strică legea-ntr-unul Dumnezeu !
Plece din mărita Curte !" şi atunci al lumii şah
fu scârbit de-această lege, fruntea grea i se făcu
de durerea-atâtor fapte care s-au fost petrecut.
Şahul i-l dădu lui Kesra de îndată pe Mazdak
şi pe cei care urmară legea sa şi răul drum,

printre care fură până la vreo trei mii de fruntaşi.
Şahul zise spre fecioru-i: „În această treabă, tu,
poartă-te cum vrei şi-aminte nu-mi aduce de Mazdak !"
Kesra-avea-n serai grădină ale cărei ziduri mari
întreceau în înălţime piscurile unor munţi;
puse să se sape-o groapă înăuntru, subt pereţi,
şi-mpărţi pe-aceşti iritici şi-i sădi — trei mii de pomi —
cu picioarele în aer, cap şi umeri în pământ,
straşnic îngropaţi. Pe urmă zise-acestea lui Mazdak:
„Du-te-n falnica-mi livadă, căci sămânţa ce-ai zvârlit
a dat roade pentru tine, o, tu, om nesăbuit !
Ai să vezi acolo pomii plini, cum nimeni n-a văzut
şi n-a auzit să spună înţelepţii din vechimi."
Mazdak merse şi deschise poarta larg nădăjduind
să găsească in livadă pomii încărcaţi de rod;
dar când a văzut acolo ce e, leşină scoţând
un puternic strigăt. Kesra puse să se-nalţe furci,
şi-atârnă de ele ştreangul, de picioare-l spânzură
pe Mazdak nenorocitul şi păgânul de Mazdak,
viu îl spânzură, l-ucise ciuruindu-l cu săgeţi.
Dacă minte ai, tu, calea lui Mazdak să n-o urmez

Cronica Șahilor

traducerea George Dan



vezi mai multe poezii de: Firdousi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.