XVIII. 5. Yezdegherd. Scrisoarea lui Yezdegherd către Mahut Suri și către Merzebantii din Korasan - Firdousi
Adăugat de: ALapis

Yezdegherd, stăpânul lumii, când se îndreptă spre Merv,
să ajungă la satrapul țării, Mahui Suri,
îi trimise o scrisoare plină de mâhniri adânci
şi cuvinte mişcătoare. Cu nelinişte în piept,

Notă informativă :
Satrap, guvernator persan care conducea o satrapie (provincie).

ochii înecaţi în lacrimi, îşi chemă un scrib dibaci
dind frâu slobod el simțirii care-adâncu-i frământa.
După ce-l slăvi pe-Acela ce-i al lumii Ziditor,
pe Stăpânul ce-nţelept e şi e binefăcător,
Şahul care-nsufleţeşte Soarele, planeta Mart,
să alerge în rotire, care-ocârmuie la fel
elefantul şi furnica, şi când lui îi e pe plac,
iscă lucruri din genune fără a avea tipar —
scrise şahul şi acestea: „Nenorocul s-a ivit
dinainte-ne, şi ţara noastră vlaga şi-a pierdut
şi întreaga-i strălucire. Suferinţa ne-a-ngustat
lumea, de pe când în luptă Rostam a pierit pe câmp,
de-o străină mână-a unui Saad, fiul lui Vakkas,
om ce n-are neam, nici ţară, nu-i mintos şi nici vânjos.
Câtă vreme oastea-arabă e în porţi la Tisifun,
şi vâlcelele şi codrii ne despart, la luptă mergi
cu oştenii tăi şi-adună neamul pers sub steagul meu !
Însumi voi urma ştafeta asta şi ajunge-voi,
precum vântul, lângă tine, o, tu, fiu din neam persan !''
Îşi alese din alaiu-i olăcar, un om cu cap
şi bun sfetnic; de-atât sânge inima-ngroşată-n piept,
chipul palid ca răşina, scrise alt răvaş la Tus:
„Slavă naltă, preamărire Şahului-judecător
care-mparte tron, putere, preţuire, şi-i Stăpân
pe izbândă, măreţie şi coroană. Tot ce-i viu,
de la picioruş de gâză pân' la aripă de şoim,
elefantul din ţărână, crocodilul din adânc —
toţi i se supun doar vrerii şi doar legilor Lui, toţi
nu răsuflă până voie nu le dă Stăpânul lor.

Domnul de ne dă putere, soarta de ne-o împlini
dorul inimilor noastre, noi vom recunoaşte-atunci,
darnici foarte,-aceste fapte bune și vom răsplăti
ajutoarele primite. Dar aţi prins de veste toţi
că doar zodii împotriva noastră au dezlănţuit pe-aceşti
josnici şerpi cu chipul şi cu ochi de Ahriman,
fără de înţelepciune, fără cinste, nici comori,
fără tron şi fără fapte şi virtuţi, care-au pornit
să nimicnicească-o lume ! Giuvaeruri şi comori
se împrăştiară-n lume şi ţărâna de prin gropi

multe hârci umplu; aceasta hotărâ măreţul Cer.
Părăsită-mpărăţia-i la ăşti ticăloşi arabi
care seamănă cu corbii, de pricepere-s lipsiţi
şi-s lipsiți şi de ştiinţă şi de nume, cinste, cin.
Nuşirvan văzut-a-n visu-i: strălucirea-acestui tron
va pieri, şi mii, o sută de arabi vor năvăli
ca turbatele cămile-opritoarele rupând —
şi vor trece fluviul Tigru, şi-un fum negru s-o-nălţa
pînă la Saturn. Recolte pirjolite-or fumega
din Iran şi Babel; lumea va pieri; străbunul foc
de prin temple se va stinge, şi făclii de Noo-Ruz şi
Sade păli-vor toate; mândre creste de serai,
unde şahii mari şezură, dintr-o izbitură doar
se vor prăbuşi, pe lespezi, drept în mijloc de meidan.
Visu-acela se-mplineşte abia astăzi: schimbător,
cerul ni se-ndepărtează, şi tot ce în lume-a fost
mare-i umilit, şi soarta-i nalţă pe acei umili;
tot ce este rău în lume se împrăştie sub zări,
sărăcia-nvederată-i, fericirea a pierit.
Fiecare ţărişoară vrea să-şi nalţe un 'stăpân,
demon hîd şi rău; şi semne prevestesc din zodiac
noapte-adâncă şi lumina lucitoare pâlpâie
şi e gata să se stingă...
Sfat ţinurăm în; divan
cu toţi pahlivanii noştri; după lungi precugetări,
am căzut la învoială-asupra ce va mai urma.
Vom căra cu noi coroană, tron, pecete-inel de şah,
mântii din Bizanţ aduse, din Kaşmir şi din Kitai,
lucruri foarte preţioase care-acum ne sunt în mâini,
precum cele ce-s ţesute în Bizanţ şi Taief,
şi brocart în fir de aur, şi bucăţi de ştofe şi tot
ce merită să fie dus, şi toţi cei din serai,
și strânsură de merinde pentru ,când nu vom avea.
Patruzeci de mii, plăvanii la chervane înjugaţi
vor cărăuşi belşugul holdei coapte de susan
si pe urmă-n şir vom pune şi cât vor putea căra
două-ori şase mii de cară scârţâind sub snopi de grâu.

Nota informativă :
Meidan, piaţa largă, pietruită, cu havuzuri, eleștee
şi arene de iocuri din cetătile Persiei medievale.

Un mubed plin de prevederi va aduce roşu mei,
rodii coapte şi fisticuri; două mii de-ncărcături
dintre-aceste soiuri fi-vor duse pe cămile-n şir,
cămile din Bactriana
Adăstând cerescul glob
vrerile să şi le-arate, pune-vor în carul tras
de plăvani: grămezi de sare,-o mie de încărcături;
şi o mie de curmale, şi o mie de zahar
fi-vor gata, numărate. Şi din cele patru zări,
robii noştri aduna-vor şi căra-vor în cetăţi
patruzeci de mii de buturi de pastramă, şi-or veni
şi trei sute cară pline cu naft negru,-n două luni."

Şahul după ce pecetea-şi puse pe acest răvaş,
căpeteniei-de-oaste i-l trimise; un vestit
cavaler născut sub zodii bune se înfăţişă
dinaintea lor, în mână cu împărătesc răvaş.


Cronica Șahilor

traducerea George Dan



vezi mai multe poezii de: Firdousi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.