Fiul câinelui - Rolea Nicolae
Poezie adăugată de: ROLEA NICOLAE

    joi, 24 decembrie 2015

din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...''

Sunt amărât, şi trist, şi abătut
Şi toate mi se par străine...
Aş fi zâmbit de-aş fi avut
Un colţ mucegăit de pâine.

De lângă mama m-au luat
Şi-s tare trist, şi nu mi-e bine,
Şi m-a băgat în sac, ciudat,
Un om cu sufletul de câine.

Să latru încă nu sunt învăţat
Şi nici nu pot din sac de iută,
Şi la pârâul rece, neînţărcat
Sunt dus într-o pădure mută.

Sunt amărât şi parcă aş vrea
Să vină Moşul şi la mine
Ca-n prag de sărbători să-mi dea
Un colţ mucegăit de pâine.

Dar, ajuns stăpânul lângă mal,
În sacul meu mai pune-o piatră
Şi somnul vine brusc, letal,
Când apa peste mine... latră.

24.12.2015



vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sarbatori pline de lumina...si LA MULTI ANI...
ROLEA NICOLAE (autor)
marţi, 29 decembrie 2015


Va multumesc mult si va mai astept cu drag...
ROLEA NICOLAE (autor)
marţi, 29 decembrie 2015


Ce tristă, dragă Rolea. ..

Îți doresc din suflet să ai Sărbători binecuvântate !
mirimirela
vineri, 25 decembrie 2015


Şi crăciun fericit că... am uitat cu gândul dus la versurile tale triste.
pavalachepaul
joi, 24 decembrie 2015


Finule drag, iubiţi şi câinii vagabonzi.

Te-a citit cu drag... "naşul" tău virtual,
pavalachepaul
joi, 24 decembrie 2015


Of, Doamne! De ce?
Ina M.
joi, 24 decembrie 2015


Craciun fericit!
maria
joi, 24 decembrie 2015