Flori risipite - Cincinat Pavelescu
Poezie adăugată de: ionel

    joi, 22 ianuarie 2015

Dlui Ion Bianu
Plin de focul tineretii
A pornit-o calator ul,
In seninul diminetii,
Sa-si gaseasca-n largul vietii
Viitorul!
Inima-i era curata,
Fata frageda si plina,
Si spre zarea departata
S-a-ndrumat cu ochi ce-noata
In lumina!



Mama-i dase, ca o zana,
Un buchet de flori de vara,
Si cu florile in mana
S-a tot dus pe drumuri pana
Catre seara!
De-ntalnea in cale fete
Palide sau zambitoare,
Iubitoare sau sirete,
Le prindea la toate-n plete
Cate-o floare.
Ii spusese la plecare
Biata-i mama ce plangea:
Dr umu-i lung si viata-i mare,
Din buchet la orisicare
Sa nu dea!
Dar, pe dr um, el dase sfatul
Si dojana ei uitarei
Si-mpartea mereu baiatul
Flori si flori pe sar utatul
Fiecarei!
Si, cum seara se lasase,
Rasarind vazu din ceata
Ce-asfintitu-nsangerase,
Pe iubita ce-o visase
Toata viata!

Si buchetul, calatorul,
Scuturat cand i-l aduse,
In amurgul ce cazuse,
Pricepu risipitorul
Ce pierduse!
1904 Piatra-N.



vezi mai multe poezii de: ionel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.