În înălţimi sunt pasări cu ochi atît de viu - Francesco Petrarca
Adăugat de: Gerra Orivera

din ciclul "Întru viaţa Madonei Laura", traducere de Lascăr Sebastian


În înălţimi sînt pasări cu ochi atît de viu,
Încît fără de teamă privesc oricînd la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Şi ies, la ceasul nopţii, din cuibul lor, tîrziu.

Şi sînt şi fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipeşte, crezînd c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decît în rîndul lor!

Căci nu-s atît de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu ştiu
Prin colţuri de-ntuneric adînc, la ceas tîrziu.

De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi şi umezi, la Ea să mă tot uit,
Deşi c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.



vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.