Sub soarele înserării - Franz Kafka

Sub soarele înserarii
sedem cu umerii aplecati
pe banci, la iarba verde.
Cu bratele atârnate,
cu ochii clipind de tristete.

Iar oamenii trec în hainele lor
se plimba clatinându-se pe pietris
sub cerul acesta mare
care de pe colinele din zare
se desfasoara peste muntii îndepartati.



vezi mai multe poezii de: Franz Kafka




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.