Dor - Friedrich von Schiller

Din acesta rece vale
De-as putea cîndva iesi
Sa-mi gasesc o alta cale,
Cît de fericit as fi!
Iata o colina verde,
Vesnic tînara de flori!
Într-acolo eu m-as pierde
De-as avea aripi sa zbor.

Suna-o dulce armonie,
Îngerii i-aud cîntîcnd
Si o boare lina-adie
Un balsam suav si blînd
Rodul aurit luceste
Prin umbritele poteci,
Floarea care-acolo creste
Nu e prada iernii reci.

Ce frumoasa e plimbarea
Pe sub cerul fara nor,
Sol cînd îti trimite zarea
Vîntul înviorator!
Ci-n a rîului mînie
Muge rascolitul val
Ca aici sî ma retie,
Sufletul sa mi-l praval.

Vad plutind o luntre parca,
Dar luntratii ei lipsesc.
Tu cuteaza si te-mbarca!
Pînzele se-nsufletesc.
Faureste-ti tu o soarta.
Nu te-ncrede-n zeii buni.
Doar minunea te mai poarta
Înspre tara de minuni.



vezi mai multe poezii de: Friedrich von Schiller




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.