Ector şi Andromache - Friedrich von Schiller

ANDROMACHE
Vrea Ector în vecie sa mearga de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neapropiali mâne
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o-nvata copilu-ti în vremea viitoare
S-arunce lanci si zeii Olympului s-adoare,
Când Orcul de-ntuneric în sânu-i te-o-nghiti?
ECTOR
Femeie scumpa mie, tu lacrimele seaca!
Dupa bataia crunta dorinta mea ea pleaca,
Aceste brate apar Pergamu-amenintat.
Si-n lupta pentru sânte a zeilor camine
Eu cad, mântuitorul al patriei ­ si-n fine
Cobor la râul stigic de glorie urmat.
ANDROMACHE
O, n-o sa mai aud eu a armelor vuire
Si fieru-ti în portale va zace-n lenevire,
Marea lui Priam vita d-eroi s-o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumina,
Cocytul unde-n lungul pustiilor suspina,
Colo unde amoru-ti în Lethe va muri.
ECTOR
Orice dorinta-n mine, în mine-orice gândire,
Le-oi cufunda în Lethe, în râul de-amutire,
Dar nu si-al meu amor.
Auzi-l! cel salbatec cum lânga muri turbeaza,
Încinge-mi a mea spada si doliul îti lasa!
Caci nu moare în Lethe amorul lui Hector.



vezi mai multe poezii de: Friedrich von Schiller




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.