Manusa - Friedrich von Schiller

Lâng-a leilor gradina regele Francisc asteapta,
Ca sa vaza cum s-o-ncinge între fiare lupta dreapta.
Împrejur cei mari ai tarii si ai sfatului s-aduna.
Pe balconul nalt se-nsira dame-n vesela cununa
Regele da semn cu mâna, sare-o poarta din tâtâne
Si un leu iese în fata, cumpatat, cu pasuri line,
Mult se uita împrejuru-i, casca lung, si a lui coama
Scuturând-o, îsi întinde muschii si s-aseaza jos.
Regele un semn mai face, se deschide-o alta poarta
Si dintr-însa se repede
C-un salbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede
Muge tare,
Coada roata o-nvârteste,
Scoate limba,
Sperios însa pe leu într-un cerc îl ocoleste,
Sforaie înversunat,
Apoi mormaind se-ntinde
Lânga el.
Regele mai face-un semn,
Si pe doua porti deschise
Se azvârl doi leoparzi,
Ce cu pofta inimoasa de-a lupta se si arunca
Peste tigru.
Dar acesta îi apuca în cumplitele lui gheare ­
Leul muge,
Se ridica în picioare,
Fiarele se-nfioreaza,
Si-mprejur, arzând de dorul de-a se sfâsia-ntre ele,
Se aseaza.
O frumoasa mâna scapa de pe margine de-altan
O manusa, drept la mijloc, între tigru si-ntre leu;
Iara dama, Cunigunda, zise-atunci, batându-si joc,
Cavalerului Delorges:
, , Dac-amorul ti-e fierbinte cum te juri în orice oara,
Sa te vaz,
Mergi, manusa de-mi ridica!"
Cavaleru-alearga, iute se coboara
În grozava prejmuire, calca sigur, fara frica,
Din mijlocu-acelor monstri,
Cu-a lui degete-ndraznete el manusa de-o ridica.
Cu mirare si cu groaza
Damele si cavalerii l-au privit,
Însa foarte linistit
El manusa o aduce înapoi.
De-a lui lauda rasuna orice gura,
Cunigunda îl priveste cu o gingasa caldura,
Ce-i promite ca norocu-i e aproape. ­
Dar manusa el în fata i-o arunca:
, , Doamna mea, o multamire ca aceasta n-o mai voi!"
Si-o lasa numaidecât.



vezi mai multe poezii de: Friedrich von Schiller




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.